ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 403/2018

Decizia nr. 403/2018 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia nr. 688 din data de 14 septembrie 2017, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a admis apelul declarat de pârâta SC A. SRL, împotriva Sentinței civile nr. 2319 din data de 22 mai 2017 pronunțate de Tribunalul Arad în Dosarul nr. x/108/2017, în contradictoriu cu reclamanta A.. A anulat sentința civilă apelată și în fond a admis acțiunea și a anulat Decizia de concediere nr. 24 din data de 15 februarie 2017 emisă de pârâta SC A. SRL. A dispus reintegrarea reclamantei în postul deținut anterior și a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate cu începere din 15 februarie 2017 și până la data reintegrării.

A obligat pe pârâtă să plătească reclamantei 4.165 lei cheltuieli de judecată în primă instanță și în apel, reprezentând onorariu avocat. Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 9 noiembrie 2017, a fost înregistrat recursul promovat de pârâta SC A. SRL, împotriva Deciziei civile nr. 688 din data de 14 septembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2017. Învestită cu soluționarea recursului, Înalta Curte a dispus, în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (2) C. proc. civ., întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. Prin raportul întocmit în cauză s-a reținut că prezenta cale de atac este declarată împotriva unei hotărâri judecătorești care nu este supusă recursului.

Constatând că raportul întrunește condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., completul de filtru, a dispus comunicarea acestuia părților, pentru a depune puncte de vedere în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Recurenta-pârâtă a formulat punct de vedere la raportul întocmit în cauză, invocând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, în ceea ce privește faptul că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j), conflicte de muncă și asigurări sociale.

Intimata-reclamantă A. nu a formulat punct de vedere cu privire la raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin încheierea de ședință din data de 13 februarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2017/a2, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de recurenta-pârâtă. Analizând recursul în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

coroborate cu art. 499 teza finală, potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Arad, la data de 28 februarie 2017, reclamanta A., a chemat în judecată pe pârâta SC A. SRL, solicitând instanței să dispună, în principal, anularea Deciziei nr. 24 din data de 15 februarie 2017, repunerea sa în situația anterioară, în sensul reintegrării pe postul deținut anterior încetării contractului individual de muncă și obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri bănești, egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate precum și cu celelalte drepturi bănești de care ar fi beneficiat ca salariată de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă; în subsidiar, a solicitat modificarea în parte a Deciziei de sancționare disciplinară nr. 24 din data de 15 februarie 2017 în sensul înlocuirii sancțiuni desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă cu cea a avertismentului, repunerea sa în situația anterioară, în sensul reintegrării pe postul deținut anterior încetării contractului individual de muncă și obligarea intimatei la plata unor despăgubiri bănești, egale cu salariile indexate,

majorate și reactualizate precum și cu celelalte drepturi bănești de care ar fi beneficiat ca salariat de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă; cu cheltuieli de judecată. Tribunalul Arad, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, prin Sentința civilă nr. 2319 din data de 22 mai 2017, a admis acțiunea formulată de reclamanta A. și a dispus anularea Deciziei de concediere nr. 24 din data de 15 februarie 2017 emisă de pârâta SC A. SRL, reîncadrarea reclamantei pe postul deținut anterior și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate, începând cu data concedierii și până la data reîncadrării.

A obligat pârâta la plata către contestatoare a sumei de 2.380 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Hotărârea instanței de fond a fost atacată cu apel de către pârâta SC A. SRL, care a fost soluționat de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, prin Decizia nr. 688 din data de 14 septembrie 2017. Împotriva acestei decizii, invocând motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a declarat recurs pârâta SC A. SRL. În speță, hotărârea atacată cu recurs este pronunțată în apel, într-o pricină din domeniul jurisdicției litigiilor de muncă. Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ. hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului, iar, în raport de prevederile alin. (2) al aceluiași articol, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privind conflictele de muncă.

Conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date fără drept de apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Totodată, art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, modificată prin O.U.G. nr. 95/2016, prevede că dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, se aplică proceselor începute cu data de 1 ianuarie 2019, iar, conform alin. (2) al aceluiași articol, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestei legi și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privind conflictele de muncă.

Dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. statuează că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. Din interpretarea acestui text legal rezultă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, altfel spus, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României statuând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

În raport de textele legale menționate, se constată că Decizia civilă nr. 688 din data de 14 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, într-un litigiu având ca obiect un conflict de muncă, este definitivă și nu este supusă recursului. Totodată, Decizia nr. 369 din data de 30 mai 2017 pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 582/20.07.2017, invocată de către recurenta-pârâtă, nu este incidentă în cauză, în raport de obiectul prezentului litigiu - conflict de muncă - și de cele statuate prin această decizie.

Astfel, prin demersul sau judiciar, intimata-reclamantă a învestit instanța cu soluționarea unui conflict de muncă, iar instanța de contencios constituțional a statuat că este neconstituțională sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv" din cuprinsul art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, care excepta de la calea de atac a recursului hotărârile pronunțate în cererile evaluabile în bani cu valoare situată sub acest prag valoric - prin urmare, obiectul prezentului recurs nu îl reprezintă o hotărâre dintre cele la care se referă textul declarat neconstituțional. Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta SC A. SRL, împotriva Deciziei civile nr. 688 din data de 14 septembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta SC A. SRL, împotriva Deciziei civile nr. 688 din data de 14 septembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 februarie 2018. Procesat de GGC - CL