ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 403/2018

Decizia nr. 403/2018

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin

Decizia nr. 688 din data de 14 septembrie 2017, Curtea de Apel Timișoara,

secția litigii de muncă și asigurări sociale, a admis

apelul declarat de pârâta SC A. SRL, împotriva Sentinței civile nr. 2319

din data de 22 mai 2017 pronunțate de Tribunalul Arad în Dosarul nr.

x/108/2017, în contradictoriu cu reclamanta A..

A anulat sentința civilă

apelată și în fond a admis acțiunea și a anulat Decizia de

concediere nr. 24 din data de 15 februarie 2017 emisă de pârâta SC A. SRL.

A dispus reintegrarea reclamantei în

postul deținut anterior și a obligat pe pârâtă să

plătească reclamantei drepturile salariale indexate, majorate și

reactualizate cu începere din 15 februarie 2017 și până la data

reintegrării.

A obligat pe pârâtă să

plătească reclamantei 4.165 lei cheltuieli de judecată în

primă instanță și în apel, reprezentând onorariu avocat.

Pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 9

noiembrie 2017, a fost înregistrat recursul promovat de pârâta SC A. SRL,

împotriva Deciziei civile nr. 688 din data de 14 septembrie 2017, pronunțate

de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și

asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2017.

Învestită cu soluționarea

recursului, Înalta Curte a dispus, în conformitate cu prevederile art. 493

alin. (2) C. proc. civ., întocmirea raportului asupra admisibilității

în principiu a recursului.

Prin raportul întocmit în cauză

s-a reținut că prezenta cale de atac este declarată împotriva

unei hotărâri judecătorești care nu este supusă recursului.

Constatând că raportul

întrunește condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc.

civ., completul de filtru, a dispus comunicarea acestuia părților,

pentru a depune puncte de vedere în conformitate cu prevederile art. 493 alin.

(4) C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă a formulat punct

de vedere la raportul întocmit în cauză, invocând excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea

nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor

judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în

aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, în

ceea ce privește faptul că nu sunt supuse recursului hotărârile

pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j),

conflicte de muncă și asigurări sociale.

Intimata-reclamantă A. nu a

formulat punct de vedere cu privire la raportul vizând admisibilitatea în

principiu a recursului.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția I civilă, prin încheierea de

ședință din data de 13 februarie 2018, pronunțată în

Dosarul nr. x/2017/a2, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții

Constituționale formulată de recurenta-pârâtă.

Analizând recursul în condițiile

dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. coroborate cu art. 499 teza

finală, potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge

fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde

numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza

motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul Arad, la data de 28 februarie 2017, reclamanta A., a chemat în

judecată pe pârâta SC A. SRL, solicitând instanței să

dispună, în principal, anularea Deciziei nr. 24 din data de 15 februarie

2017, repunerea sa în situația anterioară, în sensul

reintegrării pe postul deținut anterior încetării contractului

individual de muncă și obligarea pârâtei la plata unor

despăgubiri bănești, egale cu salariile indexate, majorate

și reactualizate precum și cu celelalte drepturi bănești de

care ar fi beneficiat ca salariată de la data concedierii și până

la reintegrarea efectivă; în subsidiar, a solicitat modificarea în parte a

Deciziei de sancționare disciplinară nr. 24 din data de 15 februarie

2017 în sensul înlocuirii sancțiuni desfacerii disciplinare a contractului

individual de muncă cu cea a avertismentului, repunerea sa în situația

anterioară, în sensul reintegrării pe postul deținut anterior

încetării contractului individual de muncă și obligarea

intimatei la plata unor despăgubiri bănești, egale cu salariile

indexate, majorate și reactualizate precum și cu celelalte drepturi

bănești de care ar fi beneficiat ca salariat de la data concedierii

și până la reintegrarea efectivă; cu cheltuieli de

judecată.

Tribunalul Arad, secția a III-a

contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și

asigurări sociale, prin Sentința civilă nr. 2319 din data de 22

mai 2017, a admis acțiunea formulată de reclamanta A. și a

dispus anularea Deciziei de concediere nr. 24 din data de 15 februarie 2017

emisă de pârâta SC A. SRL, reîncadrarea reclamantei pe postul deținut

anterior și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale indexate,

majorate și reactualizate, începând cu data concedierii și până

la data reîncadrării. A obligat pârâta la plata către contestatoare a

sumei de 2.380 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Hotărârea instanței de fond

a fost atacată cu apel de către pârâta SC A. SRL, care a fost

soluționat de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de

muncă și asigurări sociale, prin Decizia nr. 688 din data de 14

septembrie 2017.

Împotriva acestei decizii, invocând

motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8

C. proc. civ., a declarat recurs pârâta SC A. SRL.

În speță, hotărârea

atacată cu recurs este pronunțată în apel, într-o pricină

din domeniul jurisdicției litigiilor de muncă.

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc.

civ. hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără

drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres

prevăzute de lege sunt supuse recursului, iar, în raport de prevederile

alin. (2) al aceluiași articol, nu sunt supuse recursului hotărârile

pronunțate în cererile privind conflictele de muncă.

Conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C.

proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date fără

drept de apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu

recurs.

Totodată, art. XVIII alin. (1)

din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea

instanțelor judecătorești, precum și pentru punerea în

aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă,

modificată prin O.U.G. nr. 95/2016, prevede că dispozițiile art.

483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură

civilă, republicată, se aplică proceselor începute cu data de 1

ianuarie 2019, iar, conform alin. (2) al aceluiași articol, în procesele

pornite începând cu data intrării în vigoare a acestei legi și

până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului

hotărârile pronunțate în cererile privind conflictele de muncă.

Dispozițiile art. 457 alin. (1)

C. proc. civ. statuează că hotărârea judecătorească

este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în

condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Din interpretarea acestui text legal

rezultă că o hotărâre judecătorească nu poate fi

atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau,

altfel spus, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu

pot exista în afara legii.

Această regulă are valoare

de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din

Constituția României statuând că mijloacele procesuale prin care

poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute

de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în

condițiile legii.

În raport de textele legale

menționate, se constată că Decizia civilă nr. 688 din data

de 14 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara,

secția litigii de muncă și asigurări sociale, într-un

litigiu având ca obiect un conflict de muncă, este definitivă și

nu este supusă recursului.

Totodată, Decizia nr. 369 din

data de 30 mai 2017 pronunțată de Curtea Constituțională,

publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 582/20.07.2017, invocată

de către recurenta-pârâtă, nu este incidentă în cauză, în

raport de obiectul prezentului litigiu - conflict de muncă - și de

cele statuate prin această decizie.

Astfel, prin demersul sau judiciar,

intimata-reclamantă a învestit instanța cu soluționarea unui

conflict de muncă, iar instanța de contencios constituțional a

statuat că este neconstituțională sintagma "precum și

în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei

inclusiv" din cuprinsul art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, care

excepta de la calea de atac a recursului hotărârile pronunțate în

cererile evaluabile în bani cu valoare situată sub acest prag valoric -

prin urmare, obiectul prezentului recurs nu îl reprezintă o hotărâre

dintre cele la care se referă textul declarat neconstituțional.

Având în vedere considerentele expuse,

Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta SC A.

SRL, împotriva Deciziei civile nr. 688 din data de 14 septembrie 2017,

pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de

muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de pârâta SC A. SRL, împotriva Deciziei civile nr. 688 din data de 14

septembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția

litigii de muncă și asigurări sociale.

Fără cale de atac.

Pronunțată în

ședință publică astăzi, 13 februarie 2018.

Procesat

de GGC - CL