ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2123/2021

Ședința publică din data de 14 octombrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 24.08.2018, contestatorul A. a chemat în judecată pârâta B. S.R.L. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună Anularea deciziei nr. x/03.08.2018 de desfacere disciplinara a contractului individual de muncă ca nelegală și netemeinică, obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri bănești, egale cu salariile indexate, majorate si actualizate, precum si cu celelalte drepturi bănești de care ar fi beneficiat ca salariat; să se constate hârțuirea psihologică și a violenței psihice la care a fost supus de către angajatoare prin prepușii săi, a încălcării demnității în muncă, precum și constatarea încălcării principiului bunei credințe în relațiile de muncă, obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 euro daune morale în vederea reparării prejudiciului care i-a fost cauzat prin practicile abuzive la locul de munca, a actelor de discriminare și hărțuire morală săvârșite de angajator, cu cheltuieli de judecata.

Tribunalul Ilfov, secția civilă prin sentința civilă nr. 2763 din 12 septembrie 2019 a admis în parte cererea formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B. S.R.L.; a anulat Decizia de concediere nr. x/03.08.2018 emisă de către pârâtă, ca nelegală și netemeinică; a obligat pârâta la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate precum și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii și până la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și a respins cererea pentru rest.

Împotriva sentinței nr. 2763 din 12 septembrie 2019 a Tribunalului Ilfov, secția civilă a declarat apel pârâta B. S.R.L., înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Prin încheierea din data de 02 iulie 2020, Curtea de Apel București, secția a secția a VII-a civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. a dispus suspendarea judecării apelului formulat de apelanta pârâtă B. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 2763/12.09.2019 pronunțate de Tribunalul Ilfov, secția Civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimatul reclamant A., până la soluționarea definitivă a cauzei penale ce face obiectul dosarului înregistrat pe rolul Direcției Naționale Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție sub nr. x/2020, declinat spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu.

Împotriva încheierii din 02 iulie 2020 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În argumentarea cererii de recurs, recurentul-reclamant a susținut, în esență, că încheierea recurată este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, în speță, a prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant susține că, în cauză, instanța de apel nu a analizat și, în consecință, nu a observat că în raport de particularitățile concrete ale speței, de motivările expuse de reclamant în acțiune și de soluția pronunțată prin sentința nr. 2763/12.09.2020, dezlegările ce vor fi date în dosarul penal nr. x/2020 nu au nicio relevanță juridică și nu sunt susceptibile a influența, sub nici un aspect, hotărârea ce urmează a fi dată în cadrul apelului declarat în dosarul nr. x/2018.

După prezentarea solicitărilor din acțiunea introductivă și a reținerilor instanței de fond prin sentința nr. 2763, recurentul-reclamant susține că faptele cercetate în cadrul dosarului penal, dacă ele există, nu pot influența judecarea prezentei pricini în care se solicită anularea deciziei de concediere pentru lipsa mențiunilor obligatorii prevăzute de art. 252 Codul muncii.

Pe cale de consecință, recurentul-reclamant apreciază că, în cauză, nu este îndeplinită una dintre condițiile prevăzute de dispozițiile art. 413 alin. (2) pct. .2 C. proc. civ., pentru care se putea dispune suspendarea pricinii, respectiv aceea că soluția dată în cauza penală "să aibă o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea" - în mod greșit fiind reținută incidența acestui text legal de către Curtea de Apel București.

Recurentul-reclamant face precizarea că, în urma cercetărilor efectuate în dosarul penal nr. x/2020, Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu a constatat că faptele imputate reclamantului A. care au făcut obiectul plângerii penale formulate de intimată, nu există, motiv pentru care, prin Ordonanța din data de 11.08.2020 a dispus clasarea dosarului.

Pentru aceste motive recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și reluarea judecării cauzei.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata-pârâtă B. S.R.L. a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 25 februarie 2021, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 17 iunie 2021 a fost admis în principiu recursul și s-a fixat termen pentru judecare în ședință publică.

Înalta Curte, analizând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Din argumentarea cererii de recurs, se constată că recurentul a invocat greșita aplicare a dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. având în vedere că dezlegările ce vor fi date în dosarul penal nr. x/2020 nu au nicio relevanță juridică și nu sunt susceptibile a influența, sub nici un aspect, hotărârea ce urmează a fi dată în cadrul apelului declarat în dosarul nr. x/2018.

Potrivit dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. instanța poate suspenda judecata când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, dacă legea nu prevede altfel.

Suspendarea prevăzută de art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. este o suspendare facultativă, lăsată la aprecierea instanței de judecată și se întemeiază pe declanșarea urmăririi penale pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se pronunțe.

Textul impune în mod expres și neechivoc condiția declanșării urmăririi penale pentru o infracțiune, precum și existența unor elemente suficiente din care să rezulte că existența infracțiunii ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să se pronunțe în cauza supusă suspendării.

Astfel cum s-a arătat mai sus, suspendarea în temeiul de lege evocat, este o suspendare facultativă și este lăsată la latitudinea instanțelor de judecată care în raport de înscrisurile aflate la dosar apreciază dacă această măsură poate fi dispusă sau nu, pentru a preîntâmpina, totodată, pronunțarea unor hotărâri contradictorii.

Susținerile recurentului-reclamant potrivit cărora dezlegările ce vor fi date în dosarul penal nr. x/2020 nu au nicio relevanță juridică și nu sunt susceptibile a influența, sub nici un aspect, hotărârea ce urmează a fi dată în cadrul apelului declarat în dosarul nr. x/2018, vor fi înlăturate, având în vedere că pentru suspendarea judecății cauzei condiția esențială este ca declanșarea urmăririi penale să fie făcută pentru o infracțiune ce ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să se pronunțe în cauza supusă suspendării.

În cauză, obiectul prezentei acțiuni îl reprezintă contestația împotriva deciziei de concediere nr. x/03.08.2018 emisă de S.C. B. S.R.L., decizie de concediere în cuprinsul căreia au fost semnalate acțiuni privind abaterile disciplinare ce au fost comise în cadrul unui ansamblu de activități ilicite.

În dosarul penal, constituit ca urmare a plângerii penale formulate de către S.C. B. S.R.L., la data de 15.03.2019, înregistrat inițial pe rolul Direcției Naționale Anticorupție, secția de Combatere a Corupției din DNA sub nr. x/2019, ulterior pe rolul secției de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție sub nr. x/2020 și declinat spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu, a fost începută urmărirea penală in rem prin ordonanța DNA din data de 09.05.2019 cu privire la săvârșirea infracțiunilor de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 C. pen. rap. la art. 308 C. pen. și art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., fals în înscrisuri sub formă continuată prev. de art. 322 alin. (1) cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen.

Contrar susținerilor recurentului, în cauză, instanța de apel în mod legal a dispus suspendarea judecății în temeiul de lege invocat, având în vedere că soluționarea dosarului penal nr. x/2020 aflat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu are o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează a se pronunța, întrucât,așa cum corect a reținut și instanța de apel, prin motivele de apel cu care a fost învestită instanța de control judiciar au fost expuse critici care susțin atât legalitatea deciziei de concediere contestate, prin prisma dispozițiilor art. 252 din Codul muncii, cât și critici care susțin temeinicia acesteia privind analiza întrunirii condițiilor răspunderii disciplinare.

Așa fiind, Înalta Curte constată că instanța de apel a aplicat în mod legal dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., cu respectarea condițiilor cerute de textul legal menționat.

În considerarea celor ce preced, constatând că nu se confirmă motivul de nelegalitate reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul.

PENTNRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 2 iulie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 octombrie 2021.