ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2152/2023

Ședința publică din data de 25 octombrie 2023

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 17 iulie 2019 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a formulat contestație împotriva deciziei de concediere nr. 1192 din 18 iunie 2019, solicitând anularea deciziei de concediere și, pe cale de consecință, reintegrarea reclamantului în funcția avută anterior desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă; obligarea pârâtei la plata tuturor drepturilor salariale, actualizate și indexate, de la data desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă și până la reintegrarea efectivă; obligarea pârâtei la plata contravalorii tuturor orelor suplimentare, efectuate și neachitate în cadrul intimatei, de la momentul angajării și până la momentul concedierii disciplinare; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 6401 din 17 noiembrie 2020, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis acțiunea formulată de A., a anulat decizia de concediere nr. 1192 din 18 iunie 2019 emisă de B. S.R.L., a obligat pârâta la reintegrarea reclamantului în funcția avută anterior desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă, a obligat pârâta la plata către reclamant a unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate de care ar fi beneficiat acesta, calculate de la data desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă și până la data reintegrării efective, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 28.040 RON reprezentând contravaloare ore suplimentare și a admis cererea reclamantului privind plata cheltuielilor de judecată, obligând pârâta să plătească acestuia suma de 1.000 RON cu titlu de onorariu expert.

Împotriva acestei sentințe și a unor încheieri de ședință a declarat apel pârâta B. S.R.L.

La 15 mai 2023, pârâta B. S.R.L. a transmis prin poștă electronică cerere de recuzare împotriva judecătorilor ce constituiau completul 2A/AS-LM, în acest sens formându-se dosarul nr. x/2019. Pârâta a arătat că inițial dosarul fusese repartizat aleatoriu unui alt complet de judecată (C.18A/AS-LM), care, pe durata cercetării judecătorești a apelului, s-a desființat, dosarul fiind repartizat completului 2A/AS-LM. Precizează că, din motive independente de voința sa, a aflat componența completului abia la 11 mai 2023, acesta fiind alcătuit din aceiași judecători care au soluționat dosarul nr. x/2019.

Prin încheierea din 19 mai 2023, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca neîntemeiată cererea de recuzare.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs pârâta B. S.R.L., solicitând casarea hotărârii atacate.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Autoarea căii de atac susține că instanța de apel nu a analizat motivul de recuzare întemeiat pe dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., ci numai pe cel întemeiat pe art. 42 alin. (1) pct. 1 din același cod. Arată că este greșită statuarea curții de apel potrivit căreia între cele două dosare nu există elemente de similitudine întrucât ambele litigii se referă la același raport juridic, chiar dacă au fost înregistrate sub numere distincte.

Aceeași parte consideră că au fost aplicate greșit prevederile art. 219 alin. (2) raportat la art. 1382 C. civ. și la art. 250 Codul muncii, în sensul că nu s-a reținut identitatea de cauză care izvorăște din caracterul solidar al răspunderii civile al salariaților concediați față de societatea angajatoare.

Recurenta-pârâtă a indicat dispozițiile art. 488 alin. pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

Recurenta-pârâtă a formulat răspuns la întâmpinare.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția prematurității recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Conform dispozițiilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ., încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, iar când hotărârea prin care s-a soluționat fondul cauzei este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțarea acestei hotărâri.

Recursul are ca obiect încheierea de ședință din 19 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care a fost respinsă cererea de recuzare formulată de recurentă.

Dosarul nr. x/2019, în cadrul căruia a fost formulată cererea de recuzare, are ca obiect apelul formulat de pârâtă împotriva sentinței civile nr. 6401 din 17 noiembrie 2020 prin care Tribunalul București a admis contestația formulată de reclamant și a anulat decizia de concediere emisă de pârâtă.

Instanța supremă reține că instanțele au fost învestite cu judecarea unui litigiu de muncă, care la data soluționării prezentului recurs se afla pe rolul Curții de Apel București și avea stabilit următorul termen la 13 noiembrie 2023.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., hotărârile pronunțate în cauzele privind conflicte de muncă nu sunt supuse recursului, decizia ce urmează a fi pronunțată de curtea de apel fiind definitivă.

În acest context, Înalta Curte constată că recursul este prematur întrucât a fost promovat la 2 iunie 2023, anterior soluționării apelului în legătură cu care a fost formulată cererea de recuzare.

Conform principiului legalității căilor de atac consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei ".

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a coroborat cu art. 53 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca prematur, recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva încheierii din 19 mai 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca prematur recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva încheierii din 19 mai 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 octombrie 2023.