ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2140/2023

Ședința publică din data de 25 octombrie 2023

Asupra revizuirii de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la 12 iulie 2021, sub nr. x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. a solicitat anularea deciziei de concediere nr. 5829 din 25 mai 2021, repunerea părților in situația anterioară, prin reintegrarea reclamantei în postul deținut anterior concedierii; obligarea pârâtei la plata către reclamantă a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi trebuit să beneficieze pe perioada de la data concedierii și până la reintegrare, inclusiv prin aplicarea dobânzii penalizatoare la nivelul dobânzii legale; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 8880 din 20 decembrie 2021, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată, și a obligat reclamanta la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 3.000 RON, reprezentând onorariu avocațial.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta.

Prin decizia civilă nr. 2362 din 12 aprilie 2023, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a admis apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 8880 din 20 decembrie 2021, pe care a schimbat-o în tot, în sensul anulării deciziei de concediere nr. 5829 din 25 mai 2021, dispunerii repunerii părților în situația anterioară concedierii, prin reintegrarea reclamantei pe postul și funcția ocupate la momentul concedierii, obligării pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, precum și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta, aferente intervalului cuprins între data concedierii și data efectivei reintegrări, sume asupra cărora va fi aplicată dobânda legală penalizatoare, calculată pentru intervalul cuprins între data concedierii și data efectivei plăți a sumelor datorate. A obligat pârâta să plătească reclamantei și suma totală de 5.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, fond și apel.

Față de această soluție, pârâta a formulat cerere de revizuire, prin care a solicitat anularea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare curții de apel.

Motivele de revizuire invocate sunt, în esență, următoarele:

Autoarea căii de atac susține că decizia nr. 2362 din 12 aprilie 2023 este contrară deciziei nr. 4909 din 26 septembrie 2022 întrucât încalcă efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al acestei ultime hotărâri. Arată că în anul 2021 a adoptat o decizie de reorganizare a activității societății, prin care a redus activitatea angajatului care ocupa funcția de manager recrutare (intimata din prezenta cauză) și a angajatului care ocupa funcția de manager training (postul deținut de C., contestatoare în dosarul nr. x/2021, soluționat definitiv de Curtea de Apel București prin decizia nr. 4909 din 26 septembrie 2022). Ulterior, a emis cele două decizii de concediere, pentru C. și, respectiv pentru A..

Revizuenta susține că prin decizia nr. 4909 din 26 septembrie 2022, curtea de apel a stabilit, cu putere de lucru judecat, că decizia de restructurare adoptată de societate este legală și că aceste considerente nu au fost avute în vedere la soluționarea apelului declarat în dosarul nr. x/2021. Apreciază că cele două decizii de concediere au avut aceleași motive, situațiile fiind identice, și că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate edictate de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Arată că instanța ce a soluționat al doilea dosar trebuia să aibă în vedere aceste considerente și că nu este necesar să fie îndeplinită condiția triplei identități.

Revizuenta a indicat dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei de interes, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă.

Revizuenta nu a depus răspuns la întâmpinare.

Examinând cererea de revizuire, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. pot fi invocate atunci când există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Rațiunea reglementării revizuirii prevăzută în art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, situație în care executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar depășirea acestei situații creată de existența hotărârilor potrivnice, chiar și la nivelul considerentelor, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.

Pe calea revizuirii, autoarea căii de atac invocă, de fapt, o pretinsă contrarietate între hotărâri definitive pronunțate, în spețe similare (iar nu identice), de Curtea de Apel București în privința unor persoane diferite.

Din examinarea conținutului cererii formulate, se reține că revizuenta invocă, în realitate, încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat a considerentelor deciziei nr. 4909 din 26 septembrie 2022, susținând că soluția de respingere a apelului promovat de reclamantă în sensul admiterii, anulării deciziei de concediere și reîncadrării reclamantei este greșită întrucât nu s-a ținut cont de aceste considerente.

Instanța supremă constată că, deși pârâta din cele două dosare, nr. x/2021 și nr. y/2021, este revizuenta din prezenta cauză, reclamantele sunt persoane diferite, angajate pe posturi diferite și concediate prin decizii diferite.

Dincolo de lipsa identității de părți și cauză dintre cele două acțiuni, Înalta Curte reține că instanța de apel și-a fundamentat decizia pe analiza modului efectiv în care a fost realizată concedierea reclamantei și a constatat că "decizia referitoare la oportunitatea și necesitatea reorganizării este atributul pârâtei", iar concedierea reclamantei "a avut un caracter efectiv, cu o cauză reală, realitatea sa derivând din motivele care au stat la baza reorganizării societății". În continuare, curtea de apel a analizat aspectele concrete legate de desfiintarea postului reclamantei și înființarea unui alt post și a ajuns la concluzia că nu există o cauză serioasă a concedierii deoarece postul care a fost înființat nu are caracter de noutate, fiind o redenumire a vechii poziții pe care o ocupa reclamanta. Aceste considerente ale curții de apel nu contrazic considerentele din decizia nr. 4909 din 26 septembrie 2022, cu atât mai mult cu cât cele două litigii au avut ca obiect anularea unor decizii de concediere diferite

În condițiile în care raționamentul curții de apel este rezultatul analizei unor aspecte de fapt particulare, proprii contestației formulate de reclamanta A., nu se poate reține că decizia supusă revizuirii încalcă efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al hotărârii prin care a fost respins apelul formulat de cealaltă salariată concediată.

Înalta Curte constată că demersul judiciar al revizuentei nu a fost determinat de existența unor hotărâri judecătorești potrivnice în sensul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ci de nemulțumirea acesteia față de soluția nefavorabilă pronunțată de Curtea de Apel București în cauza privind pe reclamanta A., spre deosebire de soluția pronunțată de aceeași instanță într-o cauză similară (nu identică).

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 2362 din 12 aprilie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 2362 din 12 aprilie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021.

Cu recurs în 30 de zile de la comunicare. Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 octombrie 2023.