ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2323/2020

Ședința publică din data de 17 noiembrie 2020

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 16.10.2018 sub nr. x/2018 reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu parata S.C. B. S.R.L.: anularea Deciziei de concediere nr. x din 17.09.2018; repunerea părților în situația anterioară emiterii acesteia și reintegrarea salariatului în postul ocupat; plata drepturilor salariale și a celor asimilate acestora începând cu 20.09.2018 și până la reintegrarea efectivă în muncă, drepturi indexate, majorate și reactualizate, precum și a celorlalte drepturi de care ar fi putut beneficia; actualizarea drepturilor cuvenite cu indicele de inflație, precum și plata dobânzii legale, începând cu data scadenței și până la data plății efective; plata unor daune morale în cuantum de 5.000 euro; plata cheltuielilor de judecată.

În drept a invocat art. 65, art. 75, art. 78 art. 253 art. 266 și art. 268 Codul muncii.

Prin sentința civilă nr. 3451/12.06.2019, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis în parte acțiunea, a anulat Decizia de concediere nr. x/17.09.2018 și a obligat pârâta să-i plătească reclamantului o despăgubire egală cu drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul de la data concedierii și până la data reintegrării efective. Totodată, a fost obligată pârâta la plata dobânzii legale aferente sumelor acordate reclamantului, de la data scadenței până la data plății efective. A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâtei la plata daunelor morale. S-a luat act că reclamantul a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată pe cale separată. În temeiul art. 453 alin. (2) C. proc. civ., reclamantul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată parțiale în cuantum de 1190 RON către pârâtă.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel ambele părți.

Reclamantul A. a solicitat schimbarea în parte a sentinței civile nr. 3451 din data de 12.06.2019 în sensul admiterii în totalitate a daunelor morale solicitate.

Pârâta S.C. B. S.R.L. a formulat apel împotriva sentinței civile nr. 3451 din data de 12.06.2019 și a încheierilor de ședință din data de 26.02.2019 și de 23.04.2019 pronunțate de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2018, solicitând: schimbarea în parte a sentinței civile atacate în sensul respingerii în totalitate a cererii de chemare în judecată; schimbarea încheierilor de ședință din data de 26.02.2019 și din 23.04.2019 în sensul admiterii cererilor de corectare a răspunsurilor reclamantului la interogatoriul formulat de pârâtă și de îndreptare a omisiunilor de consemnare a intervențiilor instanței de judecată asupra întrebărilor formulate de către pârâtă prin interogatoriu și a susținerilor pârâtei, în conformitate cu înregistrarea audio a ședinței de judecată; schimbarea încheierii de ședință din data de 23.04.2019 prin care s-a respins cererea de recuzare a președintelui completului învestit cu soluționarea în primă instanță a dosarului și în consecință refacerea tuturor actelor de procedură.

La data de 02.12.2019, apelanta-pârâtă S.C. B. S.R.L. a depus cerere de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a art. 61 lit. c) din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii - raportat la art. 20 alin. (1) și art. 41 alin. (2) din Constituția României și art. 31 alin. (1) din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene și a art. 62 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii - raportat la art. 1 alin. (5), art. 20 alin. (1) și art. 41 alin. (2) din Constituția României.

Prin încheierea de ședință din data de 20.12.2019 s-a dispus admiterea cererii formulate de apelanta-pârâtă S.C. B. S.R.L. și sesizarea Curții Constituționale, fiind amânată pronunțarea asupra cererii de suspendare a judecării apelului, întemeiate pe dispozițiile art. 413 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 6102 din 23.12.2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respinsă cererea de suspendare a judecării apelului întemeiată pe dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ca neîntemeiată. Au fost respinse apelurile formulate de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 3451 din data de 12.06.2019 pronunțate de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2018 apelanta-pârâtă Societatea B. SRL-împotriva sentinței civile nr. 3451 din data de 12.06.2019 și a încheierilor de ședință din data de 26.02.2019 și 23.04.2019 pronunțate de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2018, ca nefondate. A fost respinsă cererea apelantului-reclamant de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

La data de 21 decembrie 2019, pârâta Societatea B. S.R.L. a formulat cerere de recurs împotriva încheierii din 20 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a încheierii, cu consecința admiterii cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 61 lit. c) din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii - raportat la art. 20 alin. (1) și art. 41 alin. (2) din Constituția României și art. 31 alin. (1) din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene și a art. 62 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii - raportat la art. 1 alin. (5), art. 20 alin. (1) și art. 41 alin. (2) din Constituția României.

Recurenta a arătat că a declarat recurs fără a cunoaște soluția asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale pentru a nu pierde termenul de recurs de 48 de ore de la pronunțare, reglementat de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 și care în cauză urma să se împlinească într-o zi de duminică.

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a învederat că instanța de apel a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale, ca atare, întrucât recursul este lipsit de obiect, solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Analizând recursul, Înalta Curte, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ. a luat în examinare, cu prioritate, excepția inadmisibilității și a reținut următoarele:

Prin art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, este prevăzută calea de atac a recursului împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale atunci când este contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), recursul fiind de competența instanței imediat superioare.

Așadar, calea de atac a recursului este reglementată doar în situația respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Prin încheierea atacată a fost admisă cererea formulată de petenta S.C. B. S.R.L. de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor: art. 61 lit. c) din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii - raportat la art. 20 alin. (1) și art. 41 alin. (2) din Constituția României și art. 31 alin. (1) din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene și a art. 62 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii - raportat la art. 1 alin. (5), art. 20 alin. (1) și art. 41 alin. (2) din Constituția României.

Astfel, soluția pronunțată este de admitere a cererii de sesizare iar nu respingere ca inadmisibilă, prin urmare calea de atac a recursului nu este deschisă într-o astfel de situație.

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei, ceea ce înseamnă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege, regula având valoare de principiu constituțional.

Cum în cauză, calea de atac exercitată nu este prevăzută de lege, în ipoteza admiterii sesizării, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta Societatea B. S.R.L. împotriva încheierii din 20 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Față de considerentele reținute, reținând culpa procesuală a recurentei care a formulat o cale de atac inadmisibilă, în temeiul art. 453 C. proc. civ. o va obliga pe aceasta să plătească intimatului A. suma de 1.200 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Înalta Curte, reține ca neîntemeiată cererea recurentei de respingere a cheltuielilor de judecată solicitate de intimat, având în vedere că nu sunt întrunite condițiile art. 454 C. proc. civ., aceste dispoziții fiind prevăzute doar în favoarea pârâtului, ceea ce nu este cazul în speță, când cererea este formulată de chiar inițiatorul căii de atac.

În privința cererii de compensare a cheltuielilor de judecată formulată de recurentă în propria cale de atac, art. 453 alin. (2) C. proc. civ. arată că atunci "când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată".

Înalta Curte reține că, procedura de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a unor texte de lege, considerate de interes pentru petent, este o procedură distinctă având natura unui incident procesual în cadrul procesului civil, fapt ce nu poate atrage compensarea cheltuielilor de judecată întrucât nu presupune o dezbatere pe fond a pretențiilor deduse judecății, care, dacă ar fi admise doar în parte, ar putea atrage compensarea cheltuielilor de judecată.

Cererea de reducere a cheltuielilor de judecată formulată de recurentă este, de asemenea, neîntemeiată având în vedere că, cheltuielile de judecată reprezentând onorariul de avocat, nu sunt în vădită disproporție în raport cu valoarea sau sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta Societatea B. S.R.L. împotriva încheierii din 20 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Obligă recurenta să plătească intimatului A. suma de 1200 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 noiembrie 2020.