ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1856/2022
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1856/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 4 octombrie 2022
Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea de chemarea înregistrată la 10.02.2020 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a litigii de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata sumelor de 300 Euro reprezentând reținere din drepturile bănești aferente unei curse din Austria din anul 2018, 400 Euro reprezentând reținere din drepturile bănești aferente unei curse din Italia din perioada aprilie - mai 2019, 500 Euro reprezentând reținere din drepturile bănești când a revenit în România din data de 30.11.2019, precum și la plata tuturor orelor suplimentare efectuate de parte de la angajare și până în prezent.
De asemenea, reclamantul a solicitat anularea Deciziilor nr. 24/07.01.2020 și nr. 164/23.01.2020 și a tuturor actelor subsecvente și viitoare, Deciziilor nr. 549/09.03.2020 și nr. 552/2020, anularea concedierii sale verbale și reintegrarea sa în muncă cu plata tuturor drepturilor la zi, eliberarea unei adeverințe care să atestate calitatea acestuia de salariat, activitatea desfășurată, durata activității, salariul, vechimea în muncă, meserie și specialitate, conform contractului individual de muncă precum și plata diurnei cuvenite pentru cursele efectuate în România.
De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, reclamantul a invocat art. 109-112 din Noul C. proc. civ., C. civ., Codul Muncii, CEDO, Protocolul nr. 12 la CEDO, Tratatul Uniunii Europene și art. 41 din Constituția României.
La data de 09.04.2020 pârâta B. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată și, totodată, cerere reconvențională, prin care a solicitat obligarea reclamantului pârât la plata sumei de 300 de Euro, reprezentând parte din amenda de 1000 de Euro primită de societate la data de 02.10.2019 din vina reclamantului.
Prin încheierea din 09.12.2000 instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și a prorogat discutarea utilității probei cu expertiza contabilă după depunerea înscrisurilor încuviințate.
Prin sentința civilă nr. 7160 din 25.10.2021, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020, s-a admis, în parte, cererea de chemare în judecată, s-au anulat deciziile nr. 24/07.01.2020, nr. 164/23.01.2020 și nr. 552/2020, a fost obligată pârâta să-l reintegreze pe reclamant în funcția avută anterior concedierii și să-i plătească o despăgubire egală cu salariile de bază lunare indexate, majorate și reactualizate de care ar fi beneficiat salariatul, calculată de la data concedierii și până la data reintegrării efective.
De asemenea, a fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 300 Euro, în echivalent RON la cursul BNR de la data plății.
Au fost respinse în rest celelalte pretenții.
Totodată, a fost respinsă cererea reconvențională ca neîntemeiată, fiind obligată pârâta-reclamantă la plata către reclamantul-pârât a sumei de 3.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată. A fost respinsă cererea pârâtei-reclamante de obligare a reclamantului-pârât la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe și a încheierii din 09.12.2020 a formulat apel pârâta B. S.R.L., solicitând, totodată, suspendarea executării provizorii, în temeiul dispozițiilor art. 450 C. proc. civ.
Prin încheierea din 09.02.2022, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării provizorii a sentinței civile nr. 7160 din 25.10.2021 și a încheierii de ședință din data de 09.12.2020 pronunțate de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020.
Împotriva acestei încheieri, pârâta B. S.R.L. a formulat recurs în temeiul art. 450 alin. (2) și (3) teza a III-a și art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea căii extraordinare de atac.
Recurenta consideră că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 51 alin. (2) și art. 252 alin. (2) din Codul Muncii.
În acest sens, recurenta susține că este nejustificat să fie obligată la reintegrarea reclamantului și să îi plătească drepturile salariale de la momentul concedierii până la data reintegrării în funcție, atât timp cât acesta a fost notificat în vederea repunerii în funcție, însă nu s-a prezentat.
Cauza a fost înregistrată la 28.03.2022 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă iar, prin rezoluția din 26 mai 2022, s-a fixat termen de judecată la 4 octombrie 2022.
Prin cererea depusă prin poștă electronică la data de 3 octombrie 2022, recurenta-pârâtă B. S.R.L., prin reprezentant convențional, a declarat că renunță la recursul declarat împotriva încheierii din 09.02.2022.
Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 464 alin. (2) C. proc. civ. pentru ca declarația scrisă de renunțare la judecata recursului să producă efecte juridice, întrucât achiesarea expresă nu este făcută prin act autentic și nici nu s-a prezentat recurenta pentru a formula declarație în fața instanței, în acest sens.
Prin urmare, Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția lipsei de interes în soluționarea recursului, invocată din oficiu, asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a reținut următoarele:
Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia justifică un interes.
Astfel, printre condițiile care se cer a fi îndeplinite în vederea exercitării acțiunii civile se numără și existența interesului, prin interes înțelegându-se folosul practic pe care o parte îl urmărește prin punerea în mișcare a procedurii judiciare, fiind necesar ca acesta să fie determinat, legitim, personal, născut și actual, astfel cum impun dispozițiile art. 33 teza I C. proc. civ.
Cerința interesului de a fi actual trebuie îndeplinită nu numai la declanșarea acțiunii civile prin sesizarea instanței cu cererea de chemare în judecată, dar și pe parcursul desfășurării procesului, inclusiv în căile de atac.
Potrivit dispozițiilor art. 719 alin. (6) "Asupra cererii de suspendare instanța, în toate cazurile, se pronunță prin încheiere, chiar și înaintea termenului fixat pentru judecarea contestației. Părțile vor fi întotdeauna citate, iar încheierea poate fi atacată, în mod separat, numai cu apel sau, dacă este pronunțată de curtea de apel, numai cu recurs, în termen de 5 zile de la pronunțare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru cea lipsă".
De asemenea, potrivit art. 458 din C. proc. civ., "Căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes (…)".
Cauza are ca obiect recursul formulat în temeiul art. 450 coroborat cu art. 719 alin. (6) C. proc. civ., împotriva încheierii din 09.02.2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării provizorii a sentinței civile nr. 7160 din 25.10.2021 și a încheierii de ședință din data de 09.12.2020, pronunțate de Tribunalul București, secția a VIII-a litigii de muncă și asigurări sociale, până la soluționarea definitivă a cauzei.
Procedând la verificarea stadiului soluționării cauzei a cărei suspendare o solicită recurenta, Înalta Curte constată că în dosarul în care a fost pronunțată încheierea recurată, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a soluționat definitiv cauza, prin pronunțarea deciziei civile nr. 1518 din 09.03.2022, prin care a fost admis apelul pârâtei și a fost schimbată în parte hotărârea atacată, fiind respinsă contestația reclamantului împotriva deciziilor nr. 24/07.01.2020, nr. 164/23.01.2020 și nr. 549/09.03.2020 și menținute în rest celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
În consecință, interesul promovării prezentei cereri de recurs, care privea suspendarea executării provizorii a sentinței civile nr. 7160 din 25.10.2021 și a încheierii de ședință din data de 09.12.2020, pronunțate de Tribunalul București, secția a VIII-a litigii de muncă și asigurări sociale, nu mai este actual, instanța de apel soluționând definitiv cauza.
Așadar, cererea de recurs promovată de pârâtă este lipsită de orice finalitate practică din punct de vedere juridic, iar soluția în atare situații este aceea a respingerii cererii, în temeiul art. 40 alin. (1) C. proc. civ.
Pentru rațiunile înfățișate, în baza dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca lipsit de interes recursul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva încheierii din 9 februarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva încheierii din 9 februarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020, ca lipsit de interes.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 octombrie 2022.