ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 13.12.2023

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2705/2023

HOTĂRÂRE
13.12.2023
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2705/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 13 decembrie 2023

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secția Civilă la 24.08.2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L. solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea deciziei nr. x/03.08.2018 de desfacere disciplinara a contractului individual de muncă, obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si actualizate, precum si cu celelalte drepturi bănești de care ar fi beneficiat ca salariat, să constate hărțuirea și violența psihologică la care a fost supus de către pârâtă prin prepușii săi, încălcarea demnității și a principiului bunei-credințe în relațiile de muncă, precum și să oblige pârâta la plata sumei de 10.000 euro, cu titlu de daune morale pentru repararea prejudiciului cauzat, cu cheltuieli de judecata.

Prin sentința civilă nr. 2763/12.09.2019, Tribunalul Ilfov, secția Civilă a admis în parte cererea, a anulat decizia de concediere nr. x/03.08.2018, a obligat pârâta la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate precum și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii și până la rămânerea definitivă a sentinței și a respins cererea pentru rest.

Împotriva acestei sentințe civile, pârâta S.C. B. S.R.L. a declarat apel.

Prin încheierea din 02.07.2020, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a suspendat judecata apelului, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a cauzei penale ce face obiectul dosarului înregistrat pe rolul Direcției Naționale Anticorupție, secția de Combatere a Infracțiunilor Asimilate Infracțiunilor de Corupție sub nr. x/2020, declinat spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu.

Împotriva încheierii din 02.07.2020, reclamantul A. a declarat recurs.

Prin decizia nr. 2123/14.10.2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins ca nefondat recursul, reținând că instanța de apel în mod legal a dispus suspendarea judecății în temeiul textului de lege invocat, având în vedere că soluționarea dosarului penal nr. x/2020 aflat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu are o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează a se pronunța în apel.

La data de 15.03.2023, reclamantul A. a declarat prezentul recurs împotriva aceleiași încheieri din 02.07.2020, solicitând casarea ei și reținerea cauzei spre rejudecare.

În motivare, autorul căii de atac a arătat, în esență, că măsura suspendării dispusă de instanța de apel prin încheierea recurată este nelegală, întrucât soluția ce urmează a se pronunța în cauza penală nu are o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează a se da în apel.

A mai afirmat că în dosarul penal el nu are decât calitatea de martor și că urmărirea penală s-a început in rem.

De asemenea, a invocat decizia nr. 21/2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, dispozițiile art. 305 C. proc. pen., precum și practica judiciară a instanțelor naționale în materie. Totodată, a învederat faptul că a trecut o perioadă de timp mai mare de 1 an de la data la care a intervenit suspendarea judecății, fără a se dispune o soluție în dosarul penal, astfel încât devin incidente prevederile art. 413 alin. (3) C. proc. civ.

La 09.05.2023 intimata a depus întâmpinare prin care a invocat excepțiile nulității recursului și autorității de lucru judecat, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului.

În temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în cuprinsul căruia s-a reținut că recursul declarat este inadmisibil, în temeiul art. 460 alin. (1), coroborat cu art. 457 alin. (1) C. proc. civ. raportul a fost comunicat părților, care au fost înștiințate că pot depune puncte de vedere la raport, însă doar recurentul și-a exprimat punctul de vedere.

Luând în examinare, cu prioritate, excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte arată că aceasta primează excepțiilor nulității și autorității de lucru judecat, invocate de intimată prin întâmpinare, întrucât vizează legalitatea învestirii instanței de recurs și, în situația admiterii, soluționarea celorlalte excepții ar fi de prisos, potrivit art. 248 alin. (2) C. proc. civ.

În aceste condiții, asupra excepției inadmisibilității, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. la art. 457.

Recursul de față are ca obiect încheierea din 02.07.2020 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care judecata apelului a fost suspendată, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., până la soluționarea dosarului penal înregistrat pe rolul Direcției Naționale Anticorupție, secția de Combatere a Infracțiunilor Asimilate Infracțiunilor de Corupție sub nr. x/2020.

Potrivit art. 414 C. proc. civ., împotriva încheierii de suspendare se poate exercita recurs, în mod separat, la instanța ierarhic superioară, cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, cu excepția celor pronunțate de instanța supremă, care sunt definitive.

Așadar, împotriva încheierii prin care s-a dispus de către instanța de apel măsura suspendării se poate exercita calea extraordinară de atac a recursului.

Însă, pe de altă parte, dispozițiile art. 460 alin. (1) C. proc. civ., care consacră principiul unicității căii de atac, stabilesc că o cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri numai o singură dată, dacă legea prevede același termen de exercitare pentru toate motivele existente la data declarării acelei căi de atac.

Altfel spus, este inadmisibilă exercitarea din nou a căii de atac împotriva aceleiași hotărâri în măsura în care, prin normele de procedură, se instituie un singur termen pentru exercitarea caii de atac pentru toate motivele ce pot fi invocate împotriva încheierii. Or, în speță, Înalta Curte, secția a II-a civilă s-a pronunțat deja prin decizia nr. 2123/14.10.2021, consolidând măsura suspendării pe chestiunea prejudicială în discuție.

Totodată, în cauză nu poate fi reținută incidența dispozițiilor art. 413 alin. (3) teza a doua C. proc. civ., privind posibilitatea instanței de a reveni asupra suspendării în ipoteza în care urmărirea penală care a determinat-o durează mai mult de un an de la data la care a intervenit suspendarea, fără a se dispune o soluție în acea cauză, întrucât recurentul nu a formulat o cererea de repunere pe rol vizând această ipoteză în fața instanței de apel, care să-i fi fost respinsă, ci a declarat a doua oară calea de atac a recursului, împotriva aceleiași încheieri de suspendare a judecății.

De aceea, având în vedere că recursul declarat de recurent împotriva încheierii din 02.07.2020 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a fost deja soluționat prin decizia nr. 2123/14.10.2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prezentul recurs formulat de A. împotriva aceleiași hotărâri apare ca fiind inadmisibil, soluția dobândind caracter definitiv, din perspectiva aspectelor deja analizate.

Prin urmare, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil, în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 02.07.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 decembrie 2023.

Sursă