ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1419/2025
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1419/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 14 octombrie 2025
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția I civilă la data de 26 martie 2024, sub nr. x/2024, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata diferențelor salariate neachitate, actualizate la data plății cu rata inflației și dobânda legală, aferente perioadei 01.09 - 04.10.2022 și a zilelor de concediu de odihnă neefectuate, raportat la salariul brut din contractul individual de muncă nr. x/11.07.2022 în cuantum de 10.257 RON brut/luna, și nu la 5.983 RON brut/lună cum aceasta a înțeles să i le achite. Totodată, s-a solicitat obligarea pârâtei la achitarea unei despăgubiri morale în cuantum de 100.000 RON, pentru abuzul acesteia de drept și de poziția sa dominantă, cu consecințe grave reprezentate de lipsirea intempestivă de o parte importantă a singurei surse de venit, precum și pentru traumele psihice suferite, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 3699 din 13 noiembrie 2024 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția I civilă a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. și, în consecință, a fost obligată pârâta la plata către reclamant a diferențelor salariale aferente perioadei 1.09.2022 - 4.10.2022 raportate la salariul brut de 10.257 RON, sume actualizate cu rata inflației la data plății, precum și la plata dobânzii legale aferente acestor diferențe calculate de la data scadenței pînă la plata efectivă. Au fost respinse restul pretențiilor ca nefondate. A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 3.570 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel principal reclamantul A. și apel incident pârâta B. S.R.L.
Prin încheierea din 19 mai 2025, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, în temeiul dispozițiilor art. 307 C. proc. civ. s-a dispus suspendarea judecății apelului principal și a apelului incident declarate împotriva sentinței civile nr. 3699 din 13 noiembrie 2024, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2024, până la soluționarea definitivă a dosarului penal privind cercetarea falsului referitor la semnătura aflată pe actul adițional nr. x/30.06.2022.
Prin aceeași încheiere s-a dispus înaintarea actului adițional nr. x/30.06.2022 denunțat ca fals și copia încheierii, precum și cerere de denunțare a înscrisului ca fals către Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța în vederea cercetării falsului invocat de reclamant.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs reclamantul A., solicitând casarea încheierii atacate, cu consecința trimiterii cauzei pentru continuarea judecății instanței de apel.
Recurentul a precizat că pârâta a depus la dosarul instanței de apel, odată cu întâmpinarea și apelul incident, actul adițional nr. x din 30.06.2022 la contractul individual de munca semnat între pârâtă și reclamant, în copie certificată conform cu originalul. Reclamantul a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., înscrierea acestui act adițional în fals, susținând că nu ar fi semnat un asemenea document. Instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 304 alin. (2) C. proc. civ. și a pus în vedere pârâtei să depună la dosar originalul actului adițional, însă acesta nu s-a conformat, precizând că nu se află în posesia originalului solicitând să fie obligat reclamantul să procedeze în acest sens.
Prin urmare, reclamantul susține că instanța de apel ar fi trebuit să facă aplicarea dispozițiilor art. 306 C. proc. civ. și să excludă actul adițional nr. x/30.06.2022 din probatoriu, pentru neîndeplinirea de către pârâtă a exigențelor art. 304 alin. (2) C. proc. civ., prin nedepunerea documentului în original.
Recurentul susține că în mod greșit instanța de apel a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 307 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a dosarului penal privind cercetarea falsului referitor la semnătura aflată pe actul adițional nr. x/30.06.2022.
Intimata-pârâtă B. S.R.L. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente Înalta Curte urmează să îl respingă pentru considerentele care vor fi dezvoltate în continuare.
Recurentul-reclamant critică măsura suspendării judecării apelurilor din perspectiva necesității depunerii originalului actului adițional nr. x/30.06.2022, cu privire la care reclamantul a solicitat înscrierea în fals susținând că instanța de apel trebuia să procedeze la înlăturarea acestui document din probatoriu în lipsa originalului, și nu să suspende soluționare cauzei.
Așadar, chestiunea de drept supusă analizei în recurs vizează aplicarea greșită a prevederilor art. 307 din C. proc. civ., criticile părții circumscriindu-se motivului de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care se referă la ipoteza în care hotărârea a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.
Potrivit dispozițiilor art. 307 din C. proc. civ. "dacă partea care a prezentat înscrisul stăruie să se folosească de acesta, deși denunțarea ca fals a acestuia nu a fost retrasă, instanța, dacă este indicat autorul falsului sau complicele acestuia, poate suspenda judecata procesului, înaintând de îndată înscrisul denunțat ca fals parchetului competent, pentru cercetarea falsului, împreună cu procesul-verbal ce se va încheia în acest scop".
Acest caz de suspendare facultativă presupune existența unei solicitări de înscriere în fals a unui document ce are relevanță în cauză. În apel, instanța a reținut că apărarea pârâtei se bazează pe actul adițional nr. x/30.06.2022.
Dispozițiile legale anterior evocate, care reglementează suspendarea facultativă a judecății, oferă judecătorului opțiunea de a aprecia asupra oportunității aplicării acestei măsuri față de împrejurările concrete ale cauzei.
Înalta Curte reține că suspendarea judecății apelurilor în temeiul art. 307 din C. proc. civ., prin încheierea din 19 mai 2025, a fost determinată de influența pe care actul adițional ar putea-o avea asupra soluționării cauzei, acesta fiind motivul pentru care instanța de apel a dispus înaintarea documentelor necesare Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța în vederea soluționării definitive a dosarului penal privind cercetarea falsului referitor la semnătura aflată pe actul adițional.
În considerarea limitelor controlului judiciar, restrâns la analiza criticilor de nelegalitate, potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., motivele invocate de reclamant, cu privire la necesitatea depunerii originalului înscrisului care a determinat măsura suspendării cauzei, nu pot fi cenzurate în recurs, întrucât vizează măsurile dispuse de instanța de apel asupra probatoriului, în sensul aprecierii asupra necesității depunerii originalului actului adițional. Aceste aspecte sunt supuse verificării instanței sesizate să se pronunțe asupra utilității înlăturării din probatoriu a unui înscris.
Prin urmare, fiind incident cazul de suspendare facultativă, instanța de apel este cea care analizează oportunitatea luării măsurii suspendării judecării cauzei, prin raportare la motivele de apel cu care a fost învestită, astfel încât, contrar susținerilor recurentului, se constată că măsura suspendării judecării apelurilor a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale anterior menționate.
În consecință, nu se poate reține în cauză încălcarea dispozițiilor art. 307 din C. proc. civ. și incidența motivului de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 19 mai 2025 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 19 mai 2025 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 octombrie 2025.