ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1229/2024

Deliberând asupra recursului și subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins (...)", reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța – secția I Civilă la 03.05.2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata contravalorii salariului brut cuvenit pentru perioada 01.01-17.01.2022, a diurnei în cuantum de 3.435 euro, pentru perioada 01.01-30.11.2021, și în cuantum de 875 euro, pentru luna decembrie 2021, cu actualizarea acestor sume cu indicele de inflație la data plății efective, a dobânzii legale, calculată de la data exigibilității sumelor și până la data plății lor efective și a cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 3402/09.11.2022, Tribunalul Constanța – secția I Civilă a admis acțiunea, a obligat pârâta la plata către reclamant a salariului aferent perioadei 01.01-17.01.2022, a sumei de 3.435 euro, în echivalent în RON la data plății, cu titlu de diurnă aferentă perioadei 01.01-30.11.2021 și a sumei de 875 euro, în echivalent în RON la data plății, reprezentând diurnă aferentă lunii decembrie 2021, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală la data plății efective, și a sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, S.C. B. S.R.L. a declarat apel.

Prin încheierea din 24.04.2023, Curtea de Apel Constanța – secția I Civilă a suspendat judecata apelului până la soluționarea definitivă a cauzei care face obiectul dosarului penal nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava.

La 26.01.2024, S.C. B. S.R.L. a declarat recurs împotriva acestei încheieri, solicitând casarea ei și respingerea cererii de suspendare a judecății apelului.

În motivare, a susținut că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. a invocat, astfel, cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., deși și-a întemeiat calea de atac pe motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din cod.

Argumentând cazul de casare, a arătat că dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. subordonează suspendarea judecății condiției declanșării urmăririi penale împotriva unei părți din dosarul civil, precum și existenței unor elemente suficiente din care să rezulte că existența infracțiunii ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează a se pronunța în cauza civilă.

A învederat că măsura suspendării este una facultativă, lăsată la aprecierea instanței de judecată, iar simpla existență a unui dosar penal nu justifică eo ipso suspendarea judecății.

În continuare, a combătut concluzia instanței de prim control judiciar, potrivit căreia sunt îndeplinite condițiile pentru suspendarea judecării apelului și, în primul rând, a arătat că începerea urmăririi penale s-a dispus in rem și nu împotriva unei părți din dosarul de față, iar obiectul acestuia nu are legătură cu infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută și pedepsită de art. 322 alin. (1) C. pen. pentru care se desfășoară cercetarea penală.

A solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și acordarea cheltuielilor de judecată.

Examinând încheierea atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport cu criticile formulate și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Chestiunea de drept supusă analizei vizează pretinsa aplicare greșită a prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., astfel încât criticile expuse de recurentă vor fi încadrate și analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Cercetând dosarul instanței de apel, Înalta Curte reține că, prin intermediul căii de atac înregistrată la 31.01.2023, în susținerea solicitării de anulare a sentinței primei instanțe, rejudecare a cauzei și respingere a acțiunii, apelanta-pârâtă, actuala recurentă, a susținut că plata diurnei în litigiu rezultă din viramente bancare și dispoziții de plată către casierie semnate de intimatul-reclamant; a subliniat că, o dată făcută această dovadă, revenea reclamantului sarcina de a proba contrariul și, totodată, a atașat memoriului extrase de cont, ordine de deplasare, dispoziții de plată către casierie și deconturi.

Prin întâmpinarea depusă în apel la 21.02.2023, intimatul-reclamant a susținut că nu a semnat toate dispozițiile de plată din casierie depuse de pârâtă, că acestea nu îndeplinesc condițiile pentru a fi considerate documente justificative; a învederat, totodată, că a formulat o plângere penală împotriva părții adverse pentru infracțiunile de fals sub semnătură privată, uz de fals și delapidare.

La termenul din 20.03.2023, curtea de apel a dispus emiterea unei adrese către Inspectoratul de Poliție al Județului Suceava, iar prin adresa depusă la 24.04.2023, acesta a comunicat că s-a dispus începerea urmării penale in rem pentru săvârșirea infracțiunilor indicate în plângerea depusă de A., intimatul-reclamant.

Prin încheierea din 24.04.2023, instanța de apel a suspendat judecarea pricinii în baza art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava.

Evaluând oportunitatea întreruperii cursului judecății, instanța de apel a avut în vedere ansamblul circumstanțelor litigiului și legătura dintre cele două cauze, în condițiile începerii urmăririi penale pentru infracțiuni care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează a fi pronunțată.

Pășind la analiza motivelor de recurs, Înalta Curte constată că, prin prima critică, recurenta susține că art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. impune condiția declanșării urmăririi penale împotriva unei dintre părțile din procesul civil; se invocă, așadar, că ar fi necesar ca începerea urmăririi penale să fie in personam și nu in rem.

Critica este nefondată, întrucât – astfel cum s-a reținut prin decizia nr. 21/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept – textul legal nu face nicio distincție în funcție de stadiul și tipul urmăririi penale – cu privire la faptă sau cu privire la persoană – și atrage interpretarea sa potrivit principiului ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus.

Prin urmare, art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. permite judecătorului cauzei să aprecieze asupra oportunității sistării temporare a judecății, în condițiile în care s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea.

Nici critica prin intermediul căreia se afirmă inexistența elementelor din care să rezulte înrâurirea hotărâtoare nu este fondată.

Examinând încheierea atacată, precum și actele dosarului instanței de apel, astfel cum au fost rezumate anterior, Înalta Curte constată că măsura suspendării este justificată de obiectul urmăririi penale și de cel al cauzei de față, plângerea penală formulată de reclamant vizând acte și împrejurări de care pârâta s-a prevalat în etapa procesuală a apelului, deci care au legătură cu litigiul dedus judecății civile.

Față de ansamblul considerentelor anterioare, Înalta Curte constată că motivul de nelegalitate invocat nu justifică adoptarea unei dispoziții de casare a încheierii atacate.

De aceea, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul, soluție ce o înglobează și pe cea de respingere a cheltuielilor de judecată, pretinse de autoarea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva încheierii din 24.04.2023, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – secția I Civilă în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 mai 2024.