ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1882/2022

Ședința publică din data de 5 octombrie 2022

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la 9 august 2019, sub nr. x/2019, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B. obligarea pârâtului la plata către reclamantă a următoarelor sume: 3.215,25 euro, reprezentând diferență valorică dintre contravaloarea indemnizației de detașare (diurnă) ce trebuia încasată de pârât și cea încasată efectiv de acesta în lunile februarie, martie, aprilie și mai 2019, cu consecința obligării la restituirea acesteia și 3.000 euro, reprezentând daune materiale cauzate reclamantei, ca urmare a nerespectării punctului 15 din actul adițional nr. x din 5 februarie 2019 la contractul individual de muncă nr. x din 5 februarie 2019, a clauzelor acestuia, precum și a art. 38 din regulamentul intern, cu cheltuieli de judecată.

Pârâtul B. a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata drepturilor salariale neachitate.

Prin sentința civilă nr. 482 din 9 martie 2020, Tribunalul Constanța, secția I civilă a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 3.212,25 euro, reprezentând diferența între indemnizația de detașare cuvenită și cea efectiv încasată de salariat, aferentă perioadei efectiv lucrate în intervalul februarie-mai 2019. A respins ca nefondate capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata daunelor materiale în sumă de 3.000 euro, cererea reconvențională și cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul B..

Prin încheierea de ședință din 6 aprilie 2021, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a suspendat judecata cauzei în temeiul art. 242 C. proc. civ. întrucât pârâtul nu s-a conformat dispozițiilor instanței în sensul de a face dovada formulării plângerii penale împotriva reprezentantului societății reclamante, împiedicând continuarea judecății.

La 7 septembrie 2021, pârâtul a depus cerere de repunere pe rol a cauzei, la care a atașat copia unei plângeri penale, fixându-se termen de judecată la 23 noiembrie 2021, cu citarea părților.

Prin încheierea de ședință din 23 noiembrie 2021, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a respins cererea de repunere pe rol formulată de pârâtul B..

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs pârâtul, solicitând casarea hotărârii atacate.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Autorul căii de atac arată că a formulat plângere penală pentru săvârșirea de către reclamantă și de către reprezentantul acesteia a infracțiunilor de fals și uz de fals, constând în depunerea la dosar a unor pontaje care nu corespund realității, plângerea formând obiectul dosarului nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia. Menționează că a formulat cerere de repunere pe rol, atașând și copia plângerii penale, s-a prezentat la termenul de la 23 noiembrie 2021, dar ședința a fost suspendată, fiind sesizat un posibil atentat cu bombă. Precizează că a fost nevoit să se deplaseze la Judecătoria Mangalia pentru a susține alte cauze și că nu a putut fi prezent atunci când dezbaterile au fost reluate și nu a putut preciza care este stadiul plângerii penale.

Intimata-reclamantă nu a depus întâmpinare.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., aspectele legate de timbrarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Cu titlu prealabil, instanța supremă reține că nu se impune suspendarea judecării prezentului recurs față de lipsa nejustificată a părților, legal citate, și față de faptul că nu s-a solicitat judecata cauzei în lipsă întrucât potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., "Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei." Excepțiile de procedură, cum este și excepția netimbrării, sunt cele care nu pun în discuție fondul dreptului. Mai mult decât atât, instanța nu poate dispune niciun fel de măsuri decât dacă este legal sesizată, iar în cazul neachitării taxei judiciare de timbru, condiția legalei sesizări a instanței nu este îndeplinită.

Referitor la excepția netimbrării, Înalta Curte constată că recursul are ca obiect încheierea din 23 noiembrie 2021 prin care Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a respins cererea de repunere pe rol formulată de pârâtul B. privind judecata apelului formulat de acesta împotriva sentinței civile nr. 482 din 9 martie 2020 pronunțate de Tribunalul Constanța, secția I civilă.

Față de efectul produs de respingerea cererii de repunere pe rol, respectiv de menținere a măsurii suspendării, taxa de timbru pentru exercitarea recursului se stabilește în conformitate cu prevederile art. 25 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013 și este de 20 de RON.

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menționat, taxele fiind datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, iar conform art. 32 și art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, fiind datorate atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac.

Înalta Curte constată că prin adresa comunicată la 23 mai 2022 la domiciliu și prin adresa comunicată la 23 mai 2022 la domiciliul ales, recurentului-pârât i s-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 RON, stabilită potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013. Din actele dosarului nu rezultă că recurentul-pârât ar fi solicitat reexaminarea taxei judiciare de timbru sau că ar fi promovat o cerere de acordare facilități la plata taxei de timbru.

Pentru aceste considerente și văzând că până la data soluționării căii de atac formulate, recurentul-pârât nu și-a îndeplinit obligația de achitare a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte de Casație și Justiție, dând eficiență prevederilor art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ., și, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a III-a din același cod, va anula, ca netimbrat, recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva încheierii din 23 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva încheierii din 23 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 octombrie 2022.