ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2315/2022

Ședința publică din data de 8 noiembrie 2022

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la data de 11.01.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la plata primei egală cu contravaloarea sumei de 50.000 euro, conform Actului adițional nr. x/01.07.2012 la Contractul individual de muncă încheiat și înregistrat sub nr. x/07.10.2010; cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, a invocat art. 159 alin. (1) și art. 160 din Codul muncii.

Prin sentința civilă nr. 1451 din 8 aprilie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Constanța, secția I civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul a declarat apel, prin care a solicitat casarea sentinței criticate, iar pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată și obligarea pârâtei la plata primei, egală cu contravaloarea a 50.000 euro; cu cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 77/CM din 16 februarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul A., în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 1451/8.04.2021 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2021.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a formulat recurs, prin care, în esență, a susținut nelegalitatea hotărârii recurate prin raportare la aplicarea greșită a normelor de drept material, în concret, indicând aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1266 alin. (2) și art. 1269 alin. (1) din C. civ.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la 18.07.2022, sub același număr de dosar (115/118/2021).

La 1 august 2022, cererea de recurs a fost comunicată intimatei-pârâte, care, la 9 august 2022, a depus, în termen legal, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, anularea recursului ca nemotivat, respectiv respingerea recursului ca neîntemeiat.

Întrucât prezentul proces este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii de filtru, prin rezoluția din 1 august 2022, în cauză, s-a fixat termen la 8 noiembrie 2022, pentru soluționarea recursului în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 și la art. 248 din același cod, excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte constată că se impune a fi admisă, pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și acesta presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. la art. 457.

Potrivit art. 24 C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar în conformitate cu art. 27 din același cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul.

Acțiunea de față are ca obiect drepturi bănești, reprezentând plata unei prime (de pensionare) pretinse în baza unui act adițional la contractul individual de muncă, acțiunea fiind întemeiată și soluționată în temeiul dispozițiilor din Codul muncii.

Totodată, se reține că, potrivit art. 1 lit. p) din Legea dialogului social nr. 62/2011, este considerat conflict individual de muncă - conflictul de muncă ce are ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligații care decurg din contractele individuale și colective de muncă ori din acordurile colective de muncă și raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, precum și din legi sau din alte acte normative.

Așadar, reclamantul a învestit instanța cu un conflict individual de muncă, în sensul art. 1 lit. p) din Legea nr. 62/2011.

Potrivit art. 208 din Legea nr. 62/2011 republicată, "conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal", iar conform art. 214 din același act normativ, "hotărârile instanței de fond sunt supuse numai apelului".

Totodată, Legea nr. 62/2011 republicată prevede la art. 216 că "dispozițiile prezentei legi referitoare la procedura de soluționare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu prevederile C. proc. civ..".

Din analiza coroborată a textelor de lege anterior evocate, rezultă că hotărârile pronunțate în litigiile de muncă sunt supuse numai apelului.

Totodată, având în vedere că procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, respectiv, la data de 11.01.2021, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 483 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative.

Așadar, potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., în forma în vigoare la data începerii procesului, "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

De asemenea, potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cu modificările și completările ulterioare, "dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 01 ianuarie 2019".

Așadar, textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunțată hotărârea instanței de apel.

Cum textul de lege anterior evocat exclude dreptul la recurs în conflictele de muncă, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ. coroborat cu art. 634 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011.

Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunțării, rezultă că decizia civilă nr. 77/CM din 16 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Dând eficiență textelor de lege sus-menționate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 77/CM din 16 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 77/CM din 16 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 noiembrie 2022.