ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1797/2023

Ședința publică din data de 26 septembrie 2023

Asupra revizuirii, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ, la 23.09.2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 9.462 RON, reprezentând plată nedatorată încasată cu titlu de impozit pe venit și contribuții sociale obligatorii aferente compensațiilor salariale în cuantum de 22.800 RON achitate conform Contractului colectiv de muncă pe anul 2017 la nivel de unitate și în baza Deciziei de concediere nr. 536/27.12.2019, precum și la plata dobânzii legale, în conformitate cu prevederile Ordonanței nr. 13/2011 privind dobânda legală pentru obligații bănești și actualizarea debitului cu indicele de inflație.

Prin sentința civilă nr. 249 din 27 februarie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ a respins ca nefondate excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsei de interes, invocate de pârât prin completarea la întâmpinare. A respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul B.. A respins ca inadmisibilă cererea reconvențională având ca obiect "anulare notă de calcul" formulată de pârâtul B.. A obligat reclamanta să achite pârâtului cheltuieli de judecată în cuantum de 1.000 RON, reprezentând onorariu avocațial.

Prin Decizia nr. 498/2023 din 19 iunie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 249/27.02.2023 pronunțate de Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a obligat pârâtul B. la plata către reclamantă a sumei de 9.462 RON reprezentând impozit pe venit și contribuții de asigurări de sănătate, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală până la achitarea sumei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la 30.06.2023, pârâtul B., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat revizuirea deciziei nr. 498/2023 din 19 iunie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, susținând că prin aceasta s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a următoarelor hotărâri judecătorești: Decizia nr. 230 din 08 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2021; Decizia nr. 303 din 12 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2020; Decizia nr. 709/2022 din 01 iulie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2022; Decizia nr. 2235 din 1 noiembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

În motivarea cererii de revizuire, în esență, revizuentul a susținut că, deși prin cele patru hotărâri judecătorești precitate au fost respinse cererile formulate de A. S.A. de a se constata că este brută suma de 22.800 RON reprezentând compensație salarială ca urmare a concedierii colective, Curtea de Apel Bacău, prin reținerea în decizia a cărei revizuire o solicită, a faptului că suma este brută, cu consecința obligării sale la plata sumei de 9.462 RON reprezentând impozit pe venit și contribuții de asigurări de sănătate aferente sumei de 22.800 RON, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală până la achitarea sumei, a încălcat autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătorești anterioare.

În încheiere, în temeiul prevederilor art. 513 alin. (4) C. proc. civ., a solicitat admiterea cererii de revizuire, anularea deciziei nr. 498/2023 din 19 iunie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2022, și, în consecință, respingerea, ca nefondat, a apelului formulat de A. S.A. și menținerea, ca fiind temeinică și legală, a sentinței civile nr. 249 din 27 februarie 2023, pronunțate de Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ în dosarul nr. x/2022, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Intimata A. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire, iar, pe fond a solicitat respingerea acesteia ca nefondată; prin răspunsul la întâmpinare formulat, revizuentul a solicitat respingerea, ca nefondată, a excepției inadmisibilității.

Examinând cererea de revizuire dedusă judecății, prin raportare la dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 și art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri definitive, care evocă sau nu fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

De asemenea, conform art. 513 alin. (4) C. proc. civ., "Dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre și, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat.".

Rațiunea reglementării revizuirii prevăzută în art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat.

Efectul negativ al autorității de lucru judecat este consacrat de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., care prevede că "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.".

În schimb, efectul pozitiv al autorității de lucru judecat este reglementat de art. 431 alin. (2) C. proc. civ., conform căruia "Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.".

În timp ce efectul negativ al autorității de lucru judecat presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză, efectul pozitiv implică existența unei chestiuni litigioase definitiv tranșate între aceleași părți, ce nu mai poate fi repusă în discuție într-un proces ulterior.

În consecință, cerința identității de părți este comună ambelor aspecte ale autorității de lucru judecat.

Această concluzie decurge inclusiv din principiul relativității efectelor hotărârii judecătorești consacrat de art. 435 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "Hotărârea judecătorească este obligatorie și produce efecte numai între părți și succesorii acestora.".

De altfel, prin Decizia nr. 18/17.02.2020, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că, "principiul relativității hotărârii judecătorești, atât sub aspectul efectelor obligatorii, cât și al lucrului judecat, presupune ca ceea ce a fost judecat să nu poată folosi sau, în principiu, să nu poată fi opus decât de către părțile în proces (și succesorii acestora), fundamentul și justificarea acestui principiu constituindu-le contradictorialitatea și dreptul la apărare." (paragraful 95).

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac ce permite remedierea acelor greșeli comise în activitatea de judecată care se înscriu în cazurile punctuale și motivele specifice admise de legiuitor, iar extinderea acestor cazuri și motive nu se înscriu în voința legiuitorului, îndepărtându-se de la principiul securității juridice întrucât deschide căi de desființare a hotărârilor judecătorești acolo unde legiuitorul nu a făcut-o.

Contrarietatea de hotărâri subzistă dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: a) să existe două hotărâri definitive potrivnice, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul litigiului; b) hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, dar în dosare diferite, existând, așadar, între ele tripla identitate de elemente specifică autorității de lucru judecat: părți, obiect, cauză; c) în al doilea proces să nu se fi invocat excepția puterii de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat, pentru că altfel, dacă instanța a luat în dezbatere această excepție și a respins-o, ea nu mai poate fi reiterată în revizuire, la aceasta opunându-se însăși puterea de lucru judecat a rezolvării date excepției procesuale respective; d) revizuentul să ceară anularea celei de-a doua hotărâri, întrucât instanța de revizuire nu exercită un control judiciar asupra legalității celor două hotărâri potrivnice, ci doar constată dacă ultima a nesocotit puterea de lucru judecat a celei pronunțate mai întâi și pe acest temei menține prima hotărâre, anulând-o pe cea de-a doua.

Dintre aceste cerințe, pentru speța dedusă judecății, prezintă interes cea de-a treia condiție, respectiv în al doilea proces să nu se fi invocat excepția puterii de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat.

Analizând decizia a cărei anulare se solicită prin promovarea prezentei revizuiri, se constată că în dosarul nr. x/2022, în faza apelului, apărătorul revizuentului a supus atenției instanței soluțiile pronunțate de Curtea de Apel Bacău, respectiv de Înalta Curte de Casație și Justiție prin cele patru hotărâri menționate în cererea de revizuire, ceea ce echivalează cu invocarea puterii de lucru judecat a considerentelor acestora.

Așa cum s-a arătat, pentru a fi admisibilă cererea de revizuire pe temeiul în discuție nu este suficientă invocarea excepției (efectul pozitiv al puterii de lucru judecat), ci trebuie ca instanța în fața căreia s-a invocat, să fi omis să o analizeze.

Or, se constată că în fața instanței de apel nu doar că a fost invocată puterea lucrului judecat a celor patru hotărâri judecătorești, ci instanța a și analizat aceste susțineri, în următorii termeni:

"Existența hotărârilor judecătorești prin care s-a respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 698/30.10.2020 a Tribunalului Neamț, secția I civilă, în sensul că suma de 22.800 RON este brută, nu poate fi asimilată unei hotărâri prin care se stabilește dacă respectiva sumă este brută sau netă, deoarece nici din dispozitivul, nici din considerentele acestora nu reiese caracterul brut sau net al sumei. Curtea are în vedere în acest sens faptul că solicitarea de lămurire a dispozitivului în sensul solicitat de reclamantă presupune o nouă judecată menită a restabili limitele învestirii și a da o interpretare clauzelor contractuale în acord cu legislația fiscală, care nu poate fi analizată pe calea specială a lămurii, ci doar odată cu judecata fondului. Prin urmare, faptul că s-a respins cererea de lămurire dispozitiv nu poate fi interpretată în sensul că suma de 22.800 RON este o sumă brută, astfel că nu există putere de lucru judecat în ceea ce privește caracterul net sau brut al sumei, deoarece puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar hotărârea e prezumată a exprima adevărul, or, în cazul în care nu s-a stabilit, prin intermediul căii speciale a cererii de lămurire dispozitiv, nimic în legătură cu caracterul brut sau net al sumei, nu se poate reține o putere de lucru judecat cu privire la acest aspect. Hotărârile de lămurire au stabilit doar imposibilitatea stabilirii pe această cale a cuantumului net al sumei, motiv pentru care nu au autoritate de lucru judecat cu privire la acest aspect.".

Așa fiind, se impune a se reține faptul că, întrucât în cel de-al doilea litigiu a fost analizată autoritatea de lucru judecat a deciziilor invocate, părțile în cauză nu o mai pot reitera pe calea revizuirii, demersului judiciar fiindu-i opus principiul autorității lucrului judecat, care garantează respectarea principiului securității raporturilor juridice, în mod expres consacrat, atât în doctrina și practica judiciară a instanțelor naționale, cât și în jurisprudența europeană.

Totodată, procedând la verificarea hotărârilor judecătorești susținut a fi potrivnice deciziei a cărei revizuire se solicită, Înalta Curte constată că în niciuna din cele patru hotărâri invocate de către revizuent nu s-a stabilit caracterul brut sau net al sumei de 22.800 RON.

Astfel, prin considerentele Deciziei nr. 230/2022 din 08 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021, având ca obiect lămurire dispozitiv, s-a stabilit că apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 698/30.10.2020 a Tribunalului Neamț nu a vizat nelegalitatea sumei acordate reclamantului sau stabilirea naturii sale de venit brut/net, prin decizia nr. 303/2021 din 12 mai 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020 de Curtea de Apel Bacău, reținându-se că imposibilitatea punerii în executare a sentinței, în lipsa precizării că sumele sunt în cuantum brut, nu a făcut obiectul apelului, precum și faptul că asupra naturii nete/brute a sumei menționate în dispozitivul a cărei lămurire se solicită, nu s-a pronunțat nicio instanță anterior.

Constată instanța supremă că cererea de contestație în anulare formulată împotriva acestei decizii (nr. 230/2022) a fost respinsă, ca nefondată, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, prin Decizia nr. 709/2022 din 01 iulie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022, reținând, în considerente, că, în virtutea motivului de contestație invocat (art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.) este lipsită de relevanță pronunțarea unor soluții contradictorii.

De asemenea, cererea de revizuire formulată împotriva Deciziei nr. 230/2022 a fost respinsă, ca tardivă, prin Decizia nr. 2235 din 1 noiembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022, fiind admisă excepția tardivității, invocată de instanță din oficiu.

Prin urmare, Înalta Curte reține că demersul judiciar pendinte nu a fost determinat de existența unor hotărâri judecătorești potrivnice, în sensul dispoziției legale mai sus amintite, ci de nemulțumirea revizuentului față de soluția nefavorabilă pronunțată de Curtea de Apel Bacău, prin decizia a cărei revizuire o solicită, spre deosebire de soluția pronunțată de Tribunalul Neamț, prin sentința civilă nr. 249 din 27 februarie 2023.

În acest context, reamintește instanța supremă faptul că prin intermediul căii extraordinare de atac a revizuirii, părțile nu își pot exprima nemulțumirile în legătură cu modul de soluționare a cauzei, soluția pronunțată putând fi analizată doar prin prisma motivelor de revizuire expres reglementate de către legiuitor.

În mod constant, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat faptul că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluționat definitiv și irevocabil, numai în scopul de a obține o rejudecare a cauzei; revizuirea nu poate avea semnificația unui "apel deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanțe esențiale și imperative.

Pentru aceste considerente, constatând că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ținând cont și de prevederile art. 513 alin. (3) din același cod, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva deciziei nr. 498/2023 din 19 iunie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2022.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva deciziei nr. 498/2023 din 19 iunie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2022.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recursul se va depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 septembrie 2023.