ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2067/2021

Ședința publică din data de 12 octombrie 2021

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub număr de dosar x/2019 pe rolul Tribunalului Maramureș, secția I civilă, la data de 23 decembrie 2019 și precizată ulterior, reclamantul A. a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L. Baia Mare, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 325 RON, reprezentând drepturi salariale restante aferente lunii august 2019.

Prin sentința civilă nr. 508 din 17 iunie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Maramureș, secția I civilă a admis cererea formulată de reclamantul A. și a obligat-o pe pârâta S.C. B. S.R.L. Baia Mare să-i plătească reclamantului suma de 325 RON reprezentând drepturi salariale restante aferente lunii august 2019.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta S.C. B. S.R.L.

Prin decizia nr. 1371 din 4 decembrie 2020, Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale a admis în parte apelul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 508 din 17 iunie 2020, pronunțată de Tribunalul Maramureș, secția I civilă și a schimbat sentința în sensul că a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B., ca neîntemeiată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș, secția I civilă, la data de 15 iulie 2020, sub număr de dosar x/2020, petentul A. a chemat în judecată S.C. B. și Inspectoratul Teritorial de Muncă Baia Mare.

Prin încheierea civilă nr. 753 din 17 august 2020, Tribunalul Maramureș, secția I civilă a anulat cererea formulată de petentul A., reținând că acțiunea introductivă nu cuprindea niciun petit și nicio descriere concretă a faptelor pretins ilicite cu care este învestită instanța, a modului în care acestea atrag răspunderea pârâților, tipul de răspundere incidentă, legătura dintre răspunderile celor doi pârâți, instanța fiind în imposibilitatea de a stabili cadrul procesual obiectiv sub aspectul cauzei și al obiectului în condițiile în care nu este indicată concret și clar pretenția dedusă judecății, natura acesteia și nici nu sunt dezvoltate motive de fapt suficiente pentru a putea califica juridic cererea ori pentru a stabili ce se impune în concret și efectiv fiecărui pârât.

Împotriva acestei încheieri petentul A. a formulat cerere de reexaminare, care a fost respinsă ca nefondată prin încheierea nr. 870 din 16 septembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Maramureș, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2021, revizuentul A. a solicitat revizuirea dosarului nr. x/2019 al Curții de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, precum și a dosarului nr. x/2020 al Tribunalului Maramureș, secția I civilă, fără a se indica motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea cererii sale, revizuentul a prezentat opinii proprii privind situația de fapt a cauzei și soluțiile pronunțate de instanțe în dosarele mai sus menționate, în sensul netemeiniciei acestora, fără precizarea temeiului de drept.

Cu caracter prealabil, la termenul din 12 octombrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, având în vedere că cererea de revizuire are ca obiect hotărârile judecătorești pronunțate în dosare distincte distincte, în temeiul art. 111 alin. (3) din Hotărârea C.S.M. nr. 1375/2015, pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, constată că există o eroare de înregistrare și repartizare a cererilor de revizuire.

În consecință, procedând la verificarea fișei ECRIS a dosarului nr. x/2021, Înalta Curte ia act că este învestită prin repartizare aleatorie doar cu soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1371 din 4 decembrie 2020 a Curții de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, pronunțată în dosarul nr. x/2019, iar cererea de revizuire formulată de revizuentul A. cu referire la hotărârea pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Maramureș, secția I civilă va fi înaintată în vederea înregistrării unui dosar separat și repartizării aleatorii.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea cererii de revizuire a deciziei nr. 1371 din 4 decembrie 2020 a Curții de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, față de dispozițiile art. 510 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu prevederile art. 132 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 510 alin. (1) C. proc. civ., "Cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere", iar alin. (3) al aceluiași articol prevede că "În cazul în care se invocă motive care atrag competențe diferite, nu va opera prorogarea competenței".

Rațiunea instituirii acestei norme de competență izvorăște din natura juridică a revizuirii, care este o cale extraordinară de atac, de retractare. Din această perspectivă, numai instanța care a pronunțat hotărârea are abilitarea conferită de lege să o retracteze, din motivarea căii extraordinare de atac nefiind conturate alte elemente care să justifice incidența unei reguli derogatorii privind stabilirea competenței.

În speță, revizuentul a supus acestei căi de atac extraordinare o hotărâre pronunțată de Curte de Apel Cluj și nu a indicat expres una din dispozițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1-11 C. proc. civ., iar din cuprinsul cererii nu rezultă vreunul din motivele de revizuire prevăzute de lege.

Față de caracterul imperativ al normei prevăzute de textul de lege evocat și având în vedere că prin prezenta cerere se solicită revizuirea unei hotărâri pronunțate de Curtea de Apel Cluj, în raport cu dispozițiile art. 510 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că, pentru soluționarea cererii de revizuire, competența revine Curții de Apel Cluj.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 132 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 510 alin. (1) C. proc. civ., urmează a declina competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1371 din 4 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, în favoarea Curții de Apel Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1371 din 4 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2019, în favoarea Curții de Apel Cluj.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 octombrie 2021.