ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2637/2021

Ședința publică din data de 7 decembrie 2021

Asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Reclamantul nu a motivat în drept cererea de chemare în judecată.

Prin încheierea din 17 iulie 2020, instanța în temeiul prevederilor art. 200 alin. (2) C. proc. civ., a trimis spre competentă soluționare cauza completurilor de litigii de muncă din cadrul secției I Civile a Tribunalului Maramureș.

Prin încheierea civilă nr. 753 din 17 august 2020, pronunțată de Tribunalul Maramureș, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, a anulat cererea formulată de petentul A., reținând că acțiunea introductivă nu cuprindea niciun petit și nicio descriere concretă a faptelor pretins ilicite cu care este învestită instanța, a modului în care acestea atrag răspunderea pârâților, tipul de răspundere incidentă, legătura dintre răspunderile celor doi pârâți, instanța fiind în imposibilitatea de a stabili cadrul procesual obiectiv sub aspectul cauzei și al obiectului în condițiile în care nu este indicată concret și clar pretenția dedusă judecății, natura acesteia și nici nu sunt dezvoltate motive de fapt suficiente pentru a putea califica juridic cererea ori pentru a stabili ce se impune în concret și efectiv fiecărui pârât.

În dezvoltarea cererii sale, revizuentul a prezentat opinii proprii privind situația de fapt a cauzei și soluțiile pronunțate de instanțe în dosarele mai sus menționate, în sensul netemeiniciei acestora, fără precizarea temeiului de drept.

La termenul din 12 octombrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, având în vedere că cererea de revizuire are ca obiect hotărârile judecătorești pronunțate în dosare distincte, în temeiul art. 111 alin. (3) din Hotărârea C.S.M. nr. 1375/2015, pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, a constatat că există o eroare de înregistrare și repartizare a cererilor de revizuire și procedând la verificarea fișei ECRIS a dosarului nr. x/2021 a constat că este învestită prin repartizare aleatorie doar cu soluționarea cererii de revizuire formulată împotriva hotărârii pronunțate în dosarul nr. x/2019

Prin urmare, Înalta Curte a dispus ca cererea de revizuire formulată de revizuentul A. cu referire la hotărârea pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Maramureș, secția I civilă să fie înaintată în vederea înregistrării unui dosar separat și repartizării aleatorii.

La 5 noiembrie 2021, intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Maramureș a depus întâmpinare, prin care a invocat excepțiile inadmisibilității și necompetenței materiale a Înaltei Curți, precum și lipsei calității sale procesuale pasive.

De asemenea, la 3 decembrie 2021, intimata B. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a invocat, în principal, excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți, dar și a tardivității formulării cererii de revizuire, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea acesteia ca inadmisibilă.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (2) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea cererii de revizuire, față de dispozițiile art. 510 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu prevederile art. 132 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 510 alin. (1) C. proc. civ., "cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere", iar alin. (3) al aceluiași articol prevede că "în cazul în care se invocă motive care atrag competențe diferite, nu va opera prorogarea competenței".

Rațiunea instituirii acestei norme de competență izvorăște din natura juridică a revizuirii, care este o cale extraordinară de atac, de retractare. Din această perspectivă, numai instanța care a pronunțat hotărârea are abilitarea conferită de lege să o retracteze, din motivarea căii extraordinare de atac nefiind conturate alte elemente care să justifice incidența unei reguli derogatorii privind stabilirea competenței.

În speță, revizuentul a supus acestei căi de atac extraordinare o hotărâre pronunțată de Tribunalul Maramureș și nu a indicat expres una din dispozițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1-11 C. proc. civ., iar din cuprinsul cererii nu rezultă vreunul din motivele de revizuire prevăzute de lege.

Față de caracterul imperativ al normei prevăzute de textul de lege evocat și având în vedere că prin prezenta cerere se solicită revizuirea unei hotărâri pronunțate de Tribunalul Maramureș, în raport cu dispozițiile art. 510 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că, pentru soluționarea cererii de revizuire, competența revine Tribunalului Maramureș.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 132 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 510 alin. (1) C. proc. civ., urmează a declina competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva încheierii civile nr. 753 din 17 august 2020, pronunțate de Tribunalul Maramureș, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, în favoarea Tribunalului Maramureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva încheierii civile nr. 753 din 17 august 2020, pronunțate de Tribunalul Maramureș, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, în favoarea Tribunalului Maramureș.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 decembrie 2021.