ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1964/2021

Ședința publică din data de 5 octombrie 2021

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, secția I civilă (cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale) la 30 mai 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., obligarea acestuia la plata următoarelor sume: 1.500 RON, reprezentând avans salariu, sumă de bani pe care reclamanta a achitat-o acestuia în luna septembrie 2018 și 5.000 RON, constând în daune morale suferite de reclamantă; totodată, a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de purtarea acestui proces.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 256 și următoarele din Codul Muncii și prevederile art. 1345 din noul C. civ.

Pârâtul B. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat să-i fie acordate daunele psihice morale pentru intervenția ce urmează să o facă, precizând că daunele solicitate sunt în valoare de 110.000 RON.

Prin încheierea din 06.06.2020, instanța a calificat intâmpinarea pârâtului ca fiind o cerere reconvențională.

Prin sentința civilă nr. 382/2020 din 03 iulie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Galați, secția I civilă a respins, ca nefondată, cererea principală privind pe reclamanta A. S.R.L. Oradea, în contradictoriu cu pârâtul B.. Totodată, a respins, ca nefondată, cererea reconvențională.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanta A., cât și pârâtul B..

La termenul de judecată din data de 17.11.2020, Curtea a rămas în pronunțare atât asupra excepției de nulitate a apelului declarat de pârâtul B., pentru lipsa semnăturii, cât și pe apelul declarat de reclamanta A. S.R.L. Oradea.

Prin decizia civilă nr. 676/2020 din 17 noiembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția nulității apelului declarat de pârâtul-reclamant B. pe care l-a anulat, pentru lipsa semnăturii; a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta-pârâtă A. S.R.L. Oradea împotriva sentinței civile nr. 382/03.07.2020 a Tribunalului Galați.

Împotriva acestei decizii, a formulat declarație de recurs pârâtul B., la data de 17.12.2020.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la 11.01.2021, sub același număr de dosar.

La 29 martie 2021, declarația de recurs și înscrisurile anexate au fost comunicate intimatei-reclamante, care nu a formulat întâmpinare.

Întrucât prezentul proces este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii de filtru, prin rezoluția din 13 mai 2021, s-a fixat termen la 5 octombrie 2021, pentru soluționarea recursului în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 și la art. 248 din același cod, excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că se impune a fi admisă, pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și acesta presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. la art. 457.

Potrivit art. 24 C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar în conformitate cu art. 27 din același cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul.

Acțiunea de față are ca obiect drepturi bănești, reprezentând avans salariu, precum și solicitarea de acordare de daune morale, acțiunea fiind întemeiată și soluționată în primă instanță în temeiul dispozițiilor din Codul muncii.

Totodată, potrivit art. 1 lit. p) din Legea dialogului social nr. 62/2011, este considerat conflict individual de muncă - conflictul de muncă ce are ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligații care decurg din contractele individuale și colective de muncă ori din acordurile colective de muncă și raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, precum și din legi sau din alte acte normative.

Așadar, reclamanta a învestit instanța cu un conflict individual de muncă, în sensul art. 1 lit. p) din Legea nr. 62/2011.

Potrivit art. 208 din Legea nr. 62/2011 republicată, "conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal", iar conform art. 214 din același act normativ, "hotărârile instanței de fond sunt supuse numai apelului".

Totodată, Legea nr. 62/2011 republicată prevede la art. 216 că "dispozițiile prezentei legi referitoare la procedura de soluționare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu prevederile C. proc. civ..".

Din analiza coroborată a textelor de lege anterior evocate, rezultă că hotărârile pronunțate în litigiile de muncă sunt supuse numai apelului.

Totodată, având în vedere că procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, respectiv, la data de 30 mai 2019, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 483 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative.

Așadar, potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., în forma în vigoare la data începerii procesului, "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Totodată, potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cu modificările și completările ulterioare, "dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 01 ianuarie 2019".

Așadar, textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunțată hotărârea instanței de apel.

Cum textul de lege anterior evocat exclude dreptul la recurs în conflictele de muncă, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. coroborat cu art. 634 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011.

Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunțării, rezultă că decizia civilă nr. 676/2020 din 17 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Dând eficiență textelor de lege sus-menționate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul B. împotriva deciziei civile nr. 676/2020 din 17 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant B. împotriva deciziei civile nr. 676/2020 din 17 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 octombrie 2021.