ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2127/2024

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș - Secția I Civilă, sub nr. x/100/2021, la 6 ianuarie 2021, reclamantul A a solicitat obligarea pârâtei B S.A. să îi remită toate actele solicitate, în dovedirea caracterului ilegal al măsurii de încetare a contractului individual de muncă. Prin sentința civilă nr. 1/F/CC/2021 din 30 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis cererea formulată de reclamantul A și s-a dispus strămutarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/100/2021, de la Tribunalul Maramureș la Tribunalul Cluj, fără a păstra actele îndeplinite de instanță înainte de strămutare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj - Secția Mixtă de Contencios Administrativ și Fiscal, de Conflicte de Muncă si Asigurări Sociale. La termenul din 10 iunie 2021, reclamantul a precizat că solicită anularea deciziei de sancționare nr. 289 din 3 decembrie 2014 și repunerea în situația anterioară, precum și obligarea pârâtei să depună documentele care au stat la baza emiterii deciziei de sancționare. La termenul din 30 septembrie 2021, reclamantul a precizat că decizia de desfacere disciplinară a contractului de muncă, emisă de către pârâtă, este lovită de nulitate absolută, deoarece în cauză nu s-a efectuat o cercetare disciplinară, așa cum prevede Codul muncii. Prin sentința civilă nr. 2880 din 11 noiembrie 2021 pronunțată de Tribunalul Cluj - Secția Mixtă de Contencios Administrativ și Fiscal, de Conflicte de Muncă si Asigurări Sociale, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale a României. A fost respinsă excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâta B S.A., cu privire la soluționarea cauzei având ca obiect contestația împotriva deciziei de sancționare nr. 43 din 12 martie 2014. A fost admisă excepția tardivității cererii, invocată de pârâta B S.A., fiind respinsă, ca tardiv formulată, contestația împotriva deciziei de sancționare disciplinară nr. 289 din 3 decembrie 2014. A fost admisă în parte acțiunea formulată și precizată de reclamant, pârâta fiind obligată să elibereze reclamantului toate documentele care au stat la baza emiterii deciziei de sancționare disciplinară nr. 289 din 3 decembrie 2014, precum și o adeverință din care să rezulte toate drepturile salariale și sporurile încasate de reclamant în calitate de salariat al pârâtei, aferente perioadei lucrate.

Împotriva acestei hotărâri reclamantul A a declarat apel, arătând că sentința apelată este în parte nelegală, netemeinică și neconstituțională. Prin decizia civilă nr. 707/A din 12 aprilie 2022 a Curții de Apel Cluj -Secția a IV- a pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, a fost admisă excepția tardivității, invocată de intimata B S.A., apelul declarat fiind respins, ca tardiv.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A a formulat contestație în anulare, care a fost respinsă prin decizia civilă nr. 979/A/2023 din 22 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. x/33/2023. Împotriva acestei decizii, reclamantul A a declarat recurs, care a fost respins, ca inadmisibil, prin decizia nr. 959 din 25 aprilie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/33/2023.

Împotriva deciziei civile nr. 979/A/2023 din 22 mai 2023, reclamantul A a formulat cerere de revizuire, care a fost respinsă prin decizia nr. 1485 din 13 octombrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. y/33/2023.

La 28 noiembrie 2023, revizuentul A a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în revizuire. În motivarea căii extraordinare de atac, recurentul a reluat susținerile privind situația de fapt și parcursul litigiului în diferite faze procesuale, arătând că decizia de sancționare contestată este lovită de nulitate absolută. Intimata B S.A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil, neîntemeiat și nefondat. La 7 octombrie 2024, revizuentul A a depus precizări, prin care a reluat situația de fapt.

Înalta Curte a luat în examinare excepția inadmisibilității recursului, motivarea hotărârii fiind supusă art. 499 C. proc. civ., excepție asupra căreia, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., reține următoarele: Recursul declarat în cauză are ca obiect decizia nr. 1485 din 13 octombrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. y/33/2023, prin care s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A. Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege. Pentru a se stabili dacă decizia pronunțată în revizuire este susceptibilă a fi atacată cu recurs, se impune verificarea căii de atac prevăzute de lege pentru decizia a cărei revizuire este solicitată, conform prevederilor art. 513 alin. (5) C. proc. civ. Înalta Curte constată că litigiul pendinte are ca obiect un conflict de muncă, în cadrul căruia reclamantul solicită anularea deciziei de sancționare emise de angajator, repunerea părților în situația anterioară și obligarea pârâtei la depunerea documentelor care au stat la baza emiterii deciziei. Potrivit art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată și modificată, în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, ,,hotărârile instanței de fond sunt supuse numai apelului”, iar potrivit art. 216 din aceeași lege, dispozițiile acestui act normativ, referitoare la procedura de soluționare a conflictelor individuale de muncă, se completează în mod corespunzător cu prevederile Codului de procedură civilă. Complementar, art. 483 alin. (2) C. proc. civ. exclude posibilitatea exercitării recursului împotriva hotărârilor pronunțate în conflictele de muncă și asigurări sociale, statuând, totodată, că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 și alin. (2) din același cod, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, devin definitive la data pronunțării, iar conform pct. 6 al aceluiași articol, „sunt hotărâri definitive orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs”. Textele de lege evocate conduc la concluzia că hotărârea pronunțată într-un conflict de muncă este supusă doar apelului, iar decizia pronunțată în apel nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs. Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legalitatea căilor de atac semnifică faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii. În egală măsură, recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii. Revizuirea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., iar art. 513 alin. (5) C. proc. civ. prevede că hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea atacată. Instanța supremă, în considerarea obiectului acțiunii introductive, reține că hotărârea împotriva căreia a fost formulată revizuirea face parte din categoria celor care dobândesc caracter definitiv de la pronunțare, astfel cum sunt menționate la art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. coroborat cu alin. (2) teza finală al aceluiași articol, și, prin urmare, nici decizia dată în revizuire nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât aceasta se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 513 alin. (5) raportat la art. 483 alin. (2) din același cod. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuentul A împotriva deciziei civile nr. 1485/2023 din 13 octombrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale. Referitor la cererea intimatei privind obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține că, în conformitate cu art. 452 C. proc. civ., „partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.” Prin raportare la această dispoziție legală, aplicabilă în cauză potrivit art. 494 C. proc. civ., se constată că intimata nu a depus dovezi privind efectuarea cheltuielilor de judecată. Prin urmare, Înalta Curte va respinge cererea intimatei B S.A. privind obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, DECIDE: Respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuentul A împotriva deciziei civile nr. 1485/2023 din 13 octombrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale. Respinge cererea intimatei B S.A. privind cheltuielile de judecată. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 noiembrie 2024.