ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2074/2024

Ședința publică din data de 6 noiembrie 2024

Analizând actele de la dosar și încheierile atacate, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale la 16.01.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâți S.C. B. S.R.L. și C. a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la respectarea obligațiilor contractuale asumate prin contractul individual de muncă încheiat la 5.08.2015, respectiv să dispună obligarea acesteia la plata drepturilor financiare reprezentând salariile, sporurile, indemnizațiile pentru perioada 5.08.2015-5.02.2016, obligarea acesteia la eliberarea unei adeverințe din care să rezulte faptul că a fost angajatul societății, vechimea în muncă și numărul de zile de concediu medical de care a beneficiat în ultimele 12 luni calendaristice, precum și obligarea pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de 30.000 RON și a daunelor interese în cuantum de 10.000 RON.

Prin sentința civilă nr. 144/21.01.2021, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâți și a respins ca fiind prescrisă cererea de chemare în judecată cu privire la plata drepturilor salariale și a celorlalte drepturi bănești.

Totodată, a admis în parte cererea și a obligat pârâta S.C. B. S.R.L. să elibereze reclamantului o adeverință din care să rezulte vechimea în muncă, drepturile salariale încasate și zilele de concediu medical; a respins celelalte pretenții.

Împotriva acestei sentințe civile a formulat apel reclamantul A., cererea fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale la 8.04.2021, sub nr. x/2019.

Prin încheierea de ședință din 14.09.2022, instanța, pentru soluționarea cererii de acordare a ajutorului public judiciar, a acordat termen la 28.09.2022, pentru ca petentul să depună la dosar înscrisuri care să facă dovada veniturilor obținute atât de către acesta, cât și de membrii familiei pe ultimele 2 luni anterior formulării cererii, iar, în ce privește fondul cauzei, a acordat termen la 14.12.2022, pentru când apelantul-reclamantul a fost citat cu mențiunea de a depune la dosar un exemplar al cererii de repunere pe rol, sub sancțiunea anulării acesteia.

Prin încheierea de ședință din 14.12.2022, instanța a anulat cererea de repunere pe rol a cauzei și a menținut măsura suspendării cauzei dispusă prin încheierea de ședință din 30.06.2021.

Împotriva acestor încheieri a declarat recurs reclamantul A., nemotivat în drept, prin care a susținut că, la 14.09.2022, a semnat atât cererea de repunere pe rol a cauzei, cât și înscrisurile menționate de instanță și le-a depus, personal, la registratura instanței, înainte de începerea ședinței de judecată de la acea dată, procedând în același fel și cu cererea de ajutor public judiciar, care, în mod nelegal și netemeinic, nu a fost luată în considerare de către instanță.

Potrivit recurentului, termenul de depunere a înscrisurilor la dosar, deci inclusiv a cererii de repunere pe rol, se calculează de la ultima dispoziție a instanței dată în acest sens și nicidecum de la eventuale alte termene anterioare.

Prin urmare, a solicitat să se constate că a depus la dosar toate înscrisurile solicitate de instanță, admiterea recursului, repunerea cauzei pe rol și judecarea acesteia.

Învestită cu soluționarea recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin încheierea de ședință din 22.11.2023, a suspendat judecata recursului declarat de recurentul-reclamant A., împotriva încheierilor din 14.09.2022 și 14.12.2022, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., față de împrejurarea că părțile nu au solicitat judecata cauzei în lipsă și că, deși legal citate pentru termenul de judecată, nu s-au înfățișat la strigarea pricinii.

În baza referatului întocmit de către grefier la 4.09.2024, potrivit art. 420 alin. (1) C. proc. civ., prin rezoluția din 17.09.2024, s-a fixat termen de judecată 6.11.2024, în ședință publică, cu citarea părților, în vederea discutării excepției perimării recursului declarat în cauză.

Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția perimării cererii de recurs, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a constata perimat recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Buna administrare a justiției impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condițiilor impuse de lege, precum și ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.

Sub acest aspect, instanța supremă reține că, potrivit dispozițiilor art. 416 C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță.", iar conform art. 420 alin. (1) din același cod:

"Perimarea se constată din oficiu sau la cererea părții interesate".

Pornind de la dispozițiile legale evocate, se reține că perimarea reprezintă o sancțiune procedurală ce operează de drept și se răsfrânge asupra întregii activități judiciare din fața unei instanțe, iar nu doar asupra unui act de procedură concret, fiind determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea cererii cu care instanța a fost învestită, având un caracter mixt, de sancțiune procedurală și de prezumție de desistare.

Termenul de perimare se întrerupe, în conformitate cu prevederile art. 417 C. proc. civ., prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes, înăuntrul termenului de perimare prevăzut de lege. În caz contrar, sancțiunea perimării în materie civilă intervine, indiferent de faza procesuală în care se află, dacă pricina a rămas în nelucrare timp de 6 luni din culpa părților.

Prin urmare, perimarea operează în virtutea legii cu condiția ca timp de 6 luni să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă, această lipsă de stăruință fiind imputabilă părții care a învestit instanța.

Potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., cauza va fi suspendată "când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă".

În speță, dat fiind temeiul de drept al suspendării, respectiv art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pricina trebuia repusă pe rol în condițiile art. 415 pct. 1 C. proc. civ., în sensul că judecata putea fi reîncepută "prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părți, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părților sau din cauza lipsei lor".

Încheierea de ședință din 22.11.2023, prin care s-a dispus suspendarea judecății recursului, față de lipsa nejustificată a părților, reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la 22.05.2024.

Prin urmare, Înalta Curte notează că termenul de perimare s-a împlinit la 22.05.2024, neexistând nicio cauză de întrerupere sau suspendare a acestuia intervenită pe parcursul curgerii termenului.

Cum cauza a rămas în nelucrare din vina părților pe perioada prevăzută de lege, Înalta Curte constată că a operat sancțiunea reglementată de dispozițiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., judecata recursului declarat de reclamantul A. fiind perimată de drept.

Reglementată ca o excepție de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepția de perimare este peremptorie, întrucât efectul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află și este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție.

În consecință, față de lipsa de diligență a părților care a condus la lăsarea cauzei în nelucrare o perioadă mai mare de 6 luni, în temeiul art. 420 alin. (1) C. proc. civ., cu aplicarea art. 416 alin. (1) din același act normativ, Înalta Curte va constata perimat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierilor din 14.09.2022 și 14.12.2022, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierilor din 14.09.2022 și 14.12.2022, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 noiembrie 2024.