ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1222/2023

Ședința publică din data de 16 mai 2023

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

La data de 1 noiembrie 2022, reclamanta A. a formulat cerere de recuzare a doamnei judecător C..

Prin încheierea din 2 noiembrie 2022, Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale a respins cererea de recuzare a doamnei judecător C., formulată de apelanta A., în dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel Cluj.

Prin decizia civilă nr. 2326/A/2022 din 16 noiembrie 2022, Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale a admis apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 919/2022 a Tribunalului Cluj, pe care a schimbat-o în parte, în sensul modificării cuantumului cheltuielilor de judecată din primă instanță la care a fost obligată reclamanta A., de la suma de 18.842,36 RON la suma de 10.000 RON.

Au fost menținute în rest celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

A fost obligată reclamanta A. la plata în favoarea pârâtei B. S.A., a sumei de 8.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în apel.

Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitându-se, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (3) din C. proc. civ. casarea încheierii din 2 noiembrie 2022, prin care în mod greșit a fost respinsă cererea de recuzare a doamnei judecător C., cu consecința casării deciziei civile nr. 2326 din 16 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, prin care a fost respins apelul formulat de reclamantă. Totodată, s-a solicitat trimiterea cauzei instanței de apel în vederea rejudecării cererii de către un alt complet.

În motivarea recursului, recurenta a reluat argumentele prezentate în cererea de recuzare, susținând în esență faptul că, în cauză, există o situație de natură a pune la îndoială imparțialitatea doamnei judecător, având în vedere că aceasta a mai soluționat o cauză în care și-a spus părerea în legătură cu elementul litigios principal, împrejurare care făcea previzibilă soluția pronunțată.

Recurenta a subliniat că, în cauză, erau aplicabile, în principal, prevederile art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., iar în subsidiar pct. 13 al aceluiași articol, acestea fiind încălcate de către instanța de apel.

Recurenta a mai susținut că în cauză este incident motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., raportat la faptul că la soluționarea pricinii a participat un judecător incompatibil, aspect care atrage sancțiunea nulității tuturor actelor de procedura întocmite. S-a învederat că vătămarea reclamantei constă în faptul că nu a beneficiat de o instanță obiectivă și imparțială în analizarea motivelor de apel, în special în privința motivului de apel constând în încălcarea dreptului la apărare în mod efectiv și eficace în fața comisiei de disciplină.

Intimata-pârâtă B. S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității recursului, cu privire la care instanța de recurs s-a pronunțat la termenul de astăzi, în sensul respingerii. Totodată, intimata a invocat excepția nulității căii extraordinare de atac, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că aceasta nu conține critici de nelegalitate.

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepția nulității prezentei căi extraordinare de atac, invocată de intimata-pârâtă, urmând a anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Conform dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Alin. (3) al aceluiași articol stipulează că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancțiunea nulității intervine în cazul în care criticile invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar se poate realiza doar în ipoteza în care se formulează critici de nelegalitate ale hotărârii atacate și se arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. Aceasta întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, iar autorul acestuia trebuie să invoce motivele în tiparele prestabilite de lege.

Se constată că recurenta-reclamantă a indicat formal în susținerea recursului dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., fără a arăta în concret criticile de nelegalitate ale deciziei recurate, prin raportare la considerentele acesteia.

Întreaga construcție a recursului vizează aspecte referitoare la fondul litigiului și la argumentele prezentate în cererea de recuzare, cererea de recurs nefiind însă structurată din punct de vedere juridic, în așa fel încât să se poată reține critici susceptibile de a fi încadrată în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs.

Prin încheierea ce formează obiectul recursului, s-a respins cererea de recuzare a doamnei judecător C., cu motivarea că situația expusă prin cererea de recuzare nu justifică admiterea acesteia, întrucât soluționarea anterioară, de către doamna judecător a unui litigiu având ca obiect contestarea unei decizii de sancționare disciplinară a aceluiași salariat emisă de către același angajator, în lipsa altor elemente relevante, nu reprezintă o împrejurare care să contureze îndoieli, nici chiar sub aspectul aparenței, cu privire la imparțialitatea în solutionarea prezentei cauze. S-a mai reținut că cele două dosare au obiect diferit, vizând decizii de sancționare distincte care presupun examinarea fiecărei conduite imputate în parte. Așadar, instanța a concluzionat că nu există o aparență a lipsei imparțialității judecătorului care a soluționat un alt litigiu în care se invoca încălcarea dreptului la apărare în cadrul procedurii disciplinare, având în vedere că aspectele de nelegalitate ale unei decizii de sancționare se analizează în concret, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin recursul formulat, recurenta-reclamantă nu a criticat soluția pronunțată prin încheierea atacată, respectiv respingerea cererii de recuzare, din perspectiva dispozițiilor art. 42 alin. (1) pct. 1 și 13 din C. proc. civ., ci aceasta a reluat motivele formulate în cadrul cererii de recuzare, fără a fi adusă o minimă argumentare cu privire la considerentele reținute de instanța care a pronunțat încheierea recurată.

Înalta Curte constată că deși motivele de casare formulate de recurentă sunt întemeiate formal pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ., acestea nu corespund exigențelor prevăzute la art. 488 alin. (1) din același cod, nefiind cazul unor critici ale neconformității hotărârii recurate, în măsura în care nu se indică regulile de drept încălcate.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când sunt încălcate norme de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea hotărârii atacate, însă recurenta nu arată care sunt acele norme de procedură încălcate de către instanța care a soluționat cererea de recuzare.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Înalta Curte constată că recurenta, în susținerea motivului de casare, nu a indicat nicio normă de drept material încălcată sau aplicată greșit de către instanța care a pronunțat încheierea recurată, ci s-a limitat la reiterarea susținerilor formulate în cadrul cererii de recuzare, fără însă a se identifica dispoziția legală care să fie criticată sub aspectul încălcării sau a greșitei aplicări de către instanță.

În lipsa dezvoltării unor argumente care să situeze criticile formulate în sfera temeiurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., exercitarea efectivă a controlului de legalitate de către instanța de recurs nu este posibilă, din cuprinsul susținerilor recurentei-reclamante neputând fi desprinse elemente relevante, care să permită verificarea legalității deciziei recurate.

Întinderea controlului judiciar este condiționată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs și de limitele conferite de dispozițiile legale, iar nemulțumirea părții cu privire la soluția pronunțată, la modalitatea în care au fost administrate și analizate probele, precum și relatarea situației de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanței de recurs în raport cu dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Din expunerea argumentelor evocate de recurentă rezultă cu evidență că s-au readus în discuție chestiuni de fond, care depășesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În alți termeni, față de considerentele precedente se va reține că accesul la justiție presupune și respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea căii extraordinare de atac, însă Înalta Curte constată că recurenta nu a indicat în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și că nu au fost identificate motive de casare, de ordine publică, pentru a putea fi invocate în temeiul art. 489 alin. (3) din același cod, impunându-se, astfel, a fi aplicată sancțiunea nulității recursului.

Prin urmare, pentru considerentele care preced, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 489 alin. (2) din același cod, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii de ședință din 2 noiembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii de ședință din 2 noiembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 mai 2023.