ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2345/2021

Ședința publică din data de 9 noiembrie 2021

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă la 21 octombrie 2019, sub nr. x/2019, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. S.A. și intervenientul forțat D., obligarea pârâtei la plata următoarelor sume: 75.000 euro în echivalent RON la data plății, cu titlu de daune morale reclamantului A.; 25.000 euro în echivalent RON la data plății, cu titlu de daune morale, reclamantei B.; penalități de 0,2 % pe zi aplicate la sumele solicitate prin petitele anterioare calculate începând cu data de 16.05.2019 și până la plata integrală a sumelor datorate, cu cheltuieli de judecată.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 1357 și următoarele din C. civ. (2009), prevederile Legii nr. 132/2017, Norma ASF nr. 20/2017, art. 192 și următoarele din C. proc. civ.

La termenul din 2 martie 2020, instanța a invocat excepția de necompetență materială procesuală, iar, prin încheierea de ședință de la acea dată, a dispus amânarea pronunțării cauzei la data de 3 martie 2020.

Prin încheierea din 3 martie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială procesuală invocată de instanță din oficiu, și în consecință, a declinat competența de soluționare a acțiunii promovate de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A. și intervenientul forțat D., în favoarea secției I Civilă a Tribunalului Maramureș.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul secției I Civile a Tribunalului Maramureș la 5 martie 2020, sub nr. x/2019*.

După înregistrarea dosarului pe rolul secției I Civile a Tribunalului Maramureș, pentru termenul de judecată din data de 10 iunie 2020, reclamanții au depus la dosar o cerere prin care au invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Maramureș, secția I civilă în soluționarea cauzei.

Prin încheierea civilă nr. 453 din 10 iunie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Maramureș, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale materiale procesuale și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A. și cu intervenientul forțat D., în favoarea Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a înaintat dosarul instanței competente să soluționeze conflictul, respectiv Curții de Apel Cluj.

Prin sentința civilă nr. 127/F/CC/2020 din 14 iulie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 6 august 2020, sub nr. x/2019**.

Prin sentința civilă nr. 1266 din 16 noiembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea promovată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A. și, în consecință, a obligat pârâta C. S.A. să plătească reclamantului A. suma de 50.000 Euro în echivalent RON la cursul B.N.R. din ziua plății, cu titlu de daune morale, și penalități de întârziere de 0,2% pe zi de întârziere calculate de la data de 16.05.2019 și până la plata efectivă a sumei datorate.

A obligat pârâta C. S.A. să plătească reclamantei B. suma de 15.000 Euro în echivalent RON la cursul B.N.R. din ziua plății, cu titlu de daune morale, și penalități de întârziere de 0,2% pe zi de întârziere calculate de la data de 16.05.2019 și până la plata efectivă a sumei datorate.

A obligat pârâta să plătească reclamantului A. suma de 2.670 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. De asemenea, a obligat pârâta să plătească reclamantei B. suma de 1.200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel C. S.A. solicitând, în baza art. 480 alin. (2) C. proc. civ., schimbarea în parte a hotărârii, în sensul diminuării daunelor morale pentru reclamantul A. până la concurența sumei de 36.000 de RON ofertată prin s.c. 4799/6; pentru reclamanta E. până la concurența despăgubirii acordate celorlalți frați ai defunctului, 29.000 RON; respingerea dobânzii legale de 0,2% pe zi acordată de la 16.05.2019 până la data plății efective a despăgubirii.

Prin decizia civilă nr. 183/2021 din 2 aprilie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă a respins apelul declarat de apelanta C. S.A. împotriva sentinței civile nr. 1266, pronunțată la data de 16.11.2020 în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Maramureș, pe care a păstrat-o în întregime. Totodată, a obligat apelanta să plătească intimatului A. și intimatei B. câte 1000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta C. S.A., prin care a solicitat casarea deciziei civile recurate nr. 183/02.04.2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj și trimiterea cauze, spre rejudecare, aceleiași instanțe de apel.

În motivare, recurenta-pârâtă a arătat că decizia recurată nu este motivată sub aspectul acordării daunelor morale în raport de prevederile art. 22 alin. (6) din Legea nr. 132/2017, respectiv, în raport de legislația și practica judiciară în domeniu.

De asemenea, a susținut și că decizia a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv, cu încălcarea dispozițiilor art. 22 alin. (6) din Legea nr. 132/2017, prin respingerea analizării practicii judiciare din România în materie în momentul stabilirii daunelor morale, respectiv, a art. 21 alin. (5) din Legea nr. 132/2017 prin obligarea asigurătorului la plata penalităților de întârziere. Totodată, a solicitat cheltuieli de judecată prilejuite de prezenta cale de atac constând în onorariu avocațial.

Sub aspectul admisibilității căii de atac formulate, recurenta a învederat că, prin raportare la dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 369/2017 și la obiectul dosarului, pretenții-acțiune în răspundere delictuală, recursul este admisibil.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost comunicată intimaților-reclamanți la 6 iulie 2021, respectiv, la 7 iulie 2021, iar, intimatului intervenient, la 6 iulie 2021.

La 4 noiembrie 2021, intimații-reclamanți au depus la dosar note scrise, prin care au invocat excepția inadmisibilității recursului, solicitând admiterea excepției și respingerea recursului, ca inadmisibil.

Întrucât prezentul proces este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii de filtru, prin rezoluția din 12 august 2021 s-a fixat termen la 9 noiembrie 2021 pentru soluționarea recursului în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 și la art. 248 din același cod, excepția inadmisibilității recursului invocată de intimații-reclamanți, Înalta Curte constată că se impune a fi admisă pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și acesta presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât acele căi de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. la art. 457.

Potrivit art. 24 C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar în conformitate cu art. 27 din același cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul.

În speță, reclamanții au învestit Tribunalul Maramureș la 21 octombrie 2019 cu o cerere în materia asigurărilor, întemeiată pe dispozițiile noului C. civ., ale Legii nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie și ale Normei A.S.F. nr. 20/2017 privind asigurările auto din România, solicitând obligarea pârâtei C. S.A. la plata daunelor morale pentru prejudiciul cauzat acestora la data de 24.01.2018 ca urmare a evenimentului rutier în care a fost implicat autovehiculul marca x, înmatriculat sub nr. x, condus de intervenientul forțat D., în urma căruia a survenit decesul numitului F., acesta fiind tatăl, respectiv fratele reclamanților.

Având în vedere că procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 483 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 mai sus-menționată.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., în forma în vigoare la data începerii procesului, "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j3), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Totodată, potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cu modificările și completările ulterioare, "dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 01 ianuarie 2019".

Așadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată deduse judecății - 21 octombrie 2019, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce privește anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc și cele izvorând din asigurări.

Având în vedere că, în speță, recursul are ca obiect decizia civilă nr. 183/2021 din 2 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă în apel, într-o cerere pronunțată în materia asigurărilor, în raport de dispozițiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunțare, în accepțiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Dând eficiență textelor de lege sus-menționate, Înalta Curte, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 183/2021 din 2 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 183/2021 din 2 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 noiembrie 2021.