ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 327/2021

Ședința publică din data de 11 februarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 27 aprilie 2016 pe rolul Judecătoriei Baia Mare, secția Civilă, sub nr. x/2016, contestatorii A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu C. S.R.L., anularea executării silite înseși și a tuturor actelor și formelor de executare silită efectuate de B.E.J. D. în dosarul de executare nr. 360N/2013, precum și să se dispună întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare executării, cu obligarea intimatei-creditoare la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 9239/2017 din 22 noiembrie 2017, pronunțată de Judecătoria Baia Mare, secția civilă, în dosarul nr. x/2016, s-a admis contestația la executare formulată de contestatorii A. și B., în contradictoriu cu intimata C. S.R.L.

S-a dispus anularea tuturor formelor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 360N/2013 al Biroului Executorului Judecătoresc D. și restabilirea situației anterioare executării silite.

La data de 9 februarie 2018 Judecătoria Baia Mare a admis cererea de completare a sentinței civile nr. 9239 din 22 noiembrie 2017, pronunțate de Judecătoria Baia Mare, în dosarul nr. x/2016, în sensul că "S-a respins excepția tardivității contestației la executare formulată de intimată. Restul dispozițiilor sentinței civile au rămas nemodificate".

Prin decizia civilă nr. 1841/A din 4 decembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016, s-a admis apelul declarat de creditoarea C. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 9239 din 22 noiembrie 2017 a Judecătoriei Baia Mare, aceasta fiind schimbată, în tot, în sensul că s-a respins contestația la executare formulată de contestatorii A. și B., în contradictoriu cu intimata C. S.R.L. și intervenientul E..

Intimații A. și B. au fost obligați, în solidar, la plata sumei de 500 RON către apelanta C. S.R.L., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei civile nr. 1841/A din 4 decembrie 2018, pronunțate de Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016, a formulat contestație în anulare în nume propriu contestatorul E. și pentru contestatorii A. și B..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, la data de 28 decembrie 2018.

Prin decizia civilă nr. 340/A din 27 martie 2019 a Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din Camera de Consiliu de la 23 aprilie 2019, s-a respins excepția tardivității contestației în anulare invocată de către intimata S.C. C. S.R.L.; s-a admis excepția inadmisibilității invocată de către aceeași intimată și s-a respins contestația în anulare formulată de către contestatorii E., A. și B. împotriva deciziei civile nr. 1841/A din 4 decembrie 2018, pronunțate de Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016.

Împotriva deciziei civile nr. 340/A din 27 martie 2019, pronunțate de Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, E. a declarat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, sub același număr de dosar, la data de 14 mai 2019.

Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, prin decizia civilă nr. 568/2019 din 5 noiembrie 2019, a admis excepția inadmisibilității și a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul E. împotriva deciziei civile nr. 340/A din 27.03.2019, pronunțate de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr. x/2018, pe care a menținut-o în întregime.

Împotriva deciziei civile nr. 568/2019 din 5 noiembrie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă a formulat contestație în anulare contestatorul E., care a fost înregistrată pe rolul aceleiași instanțe, sub nr. x/2019, la data de 20 noiembrie 2019.

Prin decizia civilă nr. 69/2020 din 10 februarie 2020 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă s-a respins contestația în anulare formulată de contestatorul E. împotriva deciziei civile nr. 568/2019 din 05.11.2019, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, aceasta fiind menținută în întregime.

La data de 25 mai 2020 s-au înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă cererile formulate de către A. prin mandatar E., B. prin mandatar E. și E., intitulate "contestație - apel - recurs" împotriva deciziei civile nr. 69/2020 din 10 februarie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Având în vedere adresa din 21 mai 2020, emisă de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. x/2019, prin care s-a înaintat dosarul în recurs către instanța supremă și, ținând cont de dispozițiile art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., potrivit cărora Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, cererile contestatorilor urmează a fi recalificate ca fiind cereri de recurs.

În cuprinsul cererilor de recurs recurenții au arătat că înțeleg să conteste decizia civilă nr. 69/2020 din 10 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, întrucât se află în contradicție cu drepturile și libertățile fundamentale ale omului, este nedreaptă și nelegală.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 1 octombrie 2020, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ. a fost comunicat părților raportul asupra admisibilității în principiu a recursului.

Analizând recursurile formulate Înalta Curte constată că sunt inadmisibile, pentru următoarele considerente:

La originea prezentului litigiu se află cererea formulată de A. și B., prin care au solicitat, în contradictoriu cu C. S.R.L., anularea executării silite înseși și a tuturor actelor și formelor de executare silită efectuate de B.E.J. D. în dosarul de executare nr. 360N/2013, precum și întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare executării.

Potrivit art. 712 alin. (1) C. proc. civ., "Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare".

Art. 718 alin. (1) din același cod prevede că "Hotărârea pronunțată cu privire la contestație poate fi atacată numai cu apel, cu excepția hotărârilor pronunțate în temeiul art. 712 alin. (4) și art. 715 alin. (4) care pot fi atacate în condițiile dreptului comun".

Prezenta cale extraordinară de atac are ca obiect decizia civilă nr. 69/2020 din 10 februarie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, prin care s-a respins contestația în anulare formulată de contestatorul E. împotriva deciziei civile nr. 568 din 5 noiembrie 2019, în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Cluj, aceasta fiind menținută în întregime.

Așadar, hotărârea atacată în cauza de față a fost dată într-o contestație în anulare îndreptată împotriva deciziei pronunțate de curtea de apel în calea de atac a recursului, hotărâre care este definitivă, conform dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Decizia prin care a fost soluționată contestația în anulare împotriva unei hotărâri, prin care un recurs a fost respins, ca inadmisibil, nu poate fi atacată cu recurs, întrucât nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea dată în contestația în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.

Prin urmare, hotărârea pronunțată în contestația în anulare este, la rândul său, definitivă, conform art. 508 alin. (4) C. proc. civ., deoarece hotărârea dată asupra contestației în anulare nu este supusă recursului atunci când contestația a fost introdusă împotriva unei decizii pronunțate în recurs.

Astfel, decizia civilă nr. 568/2019 din 5 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, care a făcut obiectul contestației în anulare, este definitivă.

Totodată, se reține că instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege.

Ca atare, hotărârile definitive nu pot fi atacate cu recurs, pentru că ar însemna să se adauge o nouă cale extraordinară de atac în afara celor expres prevăzute de C. proc. civ., ceea ce nu este admisibil.

Principiul legalității căilor de atac este consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Totodată, art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013 prevede că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Este știut că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

În cauză, Înalta Curte a fost sesizată cu recursuri declarate împotriva unei hotărâri definitive care nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge ca inadmisibile recursurile declarate de recurenții A. prin mandatar E., B. prin mandatar E. și E. împotriva deciziei civile nr. 69/2020 din 10 februarie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibile recursurile declarate de recurenții A. prin mandatar E., B. prin mandatar E. și E. împotriva deciziei civile nr. 69/2020 din 10 februarie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 februarie 2021.