ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2299/2021

Ședința publică din data de 3 noiembrie 2021

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 27 aprilie 2016 pe rolul Judecătoriei Baia Mare, secția Civilă, sub nr. x/2016, contestatorii A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu C. S.R.L., anularea executării silite și a tuturor actelor și formelor de executare silită efectuate de B.E.J. D. în dosarul de executare nr. 360N/2013, precum și să se dispună întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare executării, cu obligarea intimatei-creditoare la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 9239/2017 din 22 noiembrie 2017, pronunțată de Judecătoria Baia Mare, secția civilă, în dosarul nr. x/2016, s-a admis contestația la executare formulată de contestatorii A. și B., în contradictoriu cu intimata C. S.R.L. S-a dispus anularea tuturor formelor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 360N/2013 al Biroului Executorului Judecătoresc D. și restabilirea situației anterioare executării silite.

Prin decizia civilă nr. 1841/A din 4 decembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016, s-a admis apelul declarat de creditoarea C. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 9239 din 22 noiembrie 2017 a Judecătoriei Baia Mare, aceasta fiind schimbată, în tot, în sensul că s-a respins contestația la executare formulată de contestatorii A. și B., în contradictoriu cu intimata C. S.R.L. și intervenientul E..

Împotriva deciziei civile nr. 1841/A din 4 decembrie 2018, pronunțate de Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016, a formulat cerere de revizuire E. în nume propriu și pentru revizuentul A..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, la data de 28 decembrie 2018.

Prin decizia civilă nr. 819/A din 21 iunie 2019 a Tribunalului Maramureș s-a admis excepția tardivității cererii de revizuire și a fost respinsă ca tardivă cererea de revizuire formulată de către E. și A..

Împotriva deciziei civile nr. 819/A din 21 iunie 2019, pronunțate de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. x/2019, E. și A. a declarat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, sub același număr de dosar.

Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, prin decizia civilă nr. 41 din 29 ianuarie 2019, a admis excepția inadmisibilității și a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenții E. și A. împotriva deciziei civile nr. 819/A din 21.06.2019, pronunțate de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr. x/2019.

Împotriva deciziei civile nr. 41 din 29 ianuarie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă a formulat contestație în anulare contestatorul E., care a fost înregistrată pe rolul aceleiași instanțe sub nr. x/2021.

Prin decizia civilă nr. 126/2021 din 23 martie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă s-a respins contestația în anulare formulată de contestatorul E. împotriva deciziei civile nr. 41/20119 din 29 ianuarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, aceasta fiind menținută în întregime.

La data de 15 aprilie 2021 s-au înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă cererea formulată de către E., intitulată "contestație" împotriva deciziei civile nr. 126 din 23 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

Având în vedere adresa din 02.04.2021, emisă de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. x/2021, prin care s-a înaintat dosarul în recurs către instanța supremă și, ținând cont de dispozițiile art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., potrivit cărora Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, cererea contestatorului urmează a fi recalificată ca fiind cerere de recurs.

În cuprinsul cererii de recurs recurentul a arătat că înțelege să conteste decizia civilă nr. 126 din 23 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, întrucât se află în contradicție cu drepturile și libertățile fundamentale ale omului, este nedreaptă și nelegală.

Prin încheierea din 15 septembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. a suspendat judecata recursului.

Ca urmare a cererii de repunere pe rol formulată de către recurent, constatându-se că a fost achitată taxa judiciară de timbru aferentă acesteia, s-a dispus repunerea cauzei pe rol.

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte de Casație și Justiție va examina cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 și la art. 248 din același cod, excepția inadmisibilității recursului.

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, de alte mijloace procedurale în afară de cele prevăzute de lege.

Principiul enunțat este consacrat în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, în art. 457.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

La originea prezentului litigiu se află cererea formulată de A. și B., prin care au solicitat, în contradictoriu cu C. S.R.L., anularea executării silite și a tuturor actelor și formelor de executare silită efectuate de B.E.J. D. în dosarul de executare nr. 360N/2013, precum și întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare executării.

Potrivit art. 712 alin. (1) C. proc. civ., "Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare".

Art. 718 alin. (1) din același cod prevede că "Hotărârea pronunțată cu privire la contestație poate fi atacată numai cu apel, cu excepția hotărârilor pronunțate în temeiul art. 712 alin. (4) și art. 715 alin. (4) care pot fi atacate în condițiile dreptului comun".

Totodată, art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013 prevede că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Prezenta cale extraordinară de atac are ca obiect decizia civilă nr. 126 din 23 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, prin care s-a respins contestația în anulare formulată de contestatorul E. împotriva deciziei civile nr. 41 din 29 ianuarie 2021, în dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Cluj, aceasta fiind menținută în întregime.

Așadar, hotărârea atacată în cauza de față a fost dată într-o contestație în anulare îndreptată împotriva deciziei pronunțate de curtea de apel în calea de atac a recursului, hotărâre care este definitivă, conform dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Decizia prin care a fost soluționată contestația în anulare împotriva unei hotărâri, prin care un recurs a fost respins, ca inadmisibil, nu poate fi atacată cu recurs, întrucât nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea dată în contestația în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.

Prin urmare, hotărârea pronunțată în contestația în anulare este, la rândul său, definitivă, conform art. 508 alin. (4) C. proc. civ., deoarece hotărârea dată asupra contestației în anulare nu este supusă recursului atunci când contestația a fost introdusă împotriva unei decizii pronunțate în recurs.

Astfel, decizia civilă nr. 126/2021 din 23 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, care a făcut obiectul contestației în anulare, este definitivă.

Totodată, se reține că instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege.

Ca atare, hotărârile definitive nu pot fi atacate cu recurs, pentru că ar însemna să se adauge o nouă cale extraordinară de atac în afara celor expres prevăzute de C. proc. civ., ceea ce nu este admisibil.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

În cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată cu recursul declarat împotriva unei hotărâri definitive care nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul E. împotriva deciziei civile nr. 126/2021 din 23 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-contestator E. împotriva deciziei civile nr. 126/2021 din 23 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 noiembrie 2021.