ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1888/2019

Asupra cauzei de față, Înalta Curte constată următoarele:

Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sighetu Marmației la data de 22 septembrie 2016, contestatoarea A., în contradictoriu cu B., în calitate de debitor, și creditorii C., D., E., F., G., H., I. și J., a arătat că înțelege să conteste executarea silită încuviințată prin Încheierea nr. 1703 din 11 august 2016 a Judecătoriei Sighetu Marmației, în Dosarul execuțional nr. x/2016 al Biroului Executorului Judecătoresc K., solicitând anularea titlului executoriu constând în Decizia civilă nr. 366 din 15 iunie 2016 a Tribunalului Maramureș, Încheierea civilă nr. 1703 din 11 august 2016 a Judecătoriei Sighetu Marmației, de încuviințare a executării silite, precum și Încheierea din data de 21 septembrie 2016 a Biroului Executorului Judecătoresc K., de stabilire a cheltuielilor de executare și, pe cale de consecință, încetarea executării înseși, pe motiv că aceasta se îndreaptă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Prin Sentința civilă nr. 2342 din 20 septembrie 2017, Judecătoria Sighetu Marmației a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B.; a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimații B. (debitor) precum și cu creditorii C., D., E.,F., G., H., I. și J. împotriva actelor de executare silită din Dosarul execuțional nr. x/2016 al Biroul Executorului Judecătoresc K., pe care le-a menținut ca legale și temeinice.

Totodată, a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată împotriva Încheierii nr. 1703 din 11 august 2016, în Dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Sighetu Marmației, precum și împotriva Încheierii Biroului Executorului Judecătoresc K. din 1 septembrie 2016, prin care au fost stabilite cheltuielile de executare silită și a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea contestatoarei de anulare a titlului executoriu, constând în Decizia civilă nr. 366/A din 15 iunie 2016 a Tribunalului Maramureș.

Împotriva Sentinței civile nr. 2342 din 20 septembrie 2017 a Judecătoriei Sighetu Marmației, au formulat apel A. și B..

Prin Decizia nr. 33/A din 25 ianuarie 2018, Tribunalul Maramureș, secția I civilă, a anulat, ca netimbrat, apelul.

Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs A. și B., care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 26 martie 2018, sub nr. x/2016.

Prin Decizia nr. 1948 din data de 16 mai 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a recursului declarat de recurenții A. și B. împotriva Deciziei civile nr. 33/A din 25 ianuarie 2018, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în favoarea Curții de Apel Cluj.

Astfel învestită, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, prin Decizia nr. 169/R din 13 septembrie 2018, a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de recurenții A. și B. împotriva Deciziei civile nr. 33/A din 25 ianuarie 2018 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în Dosarul nr. x/2016.

Împotriva acestei din urmă decizii, au declarat recurs, la data de 9 octombrie 2018, recurenții B. și A., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, sub nr. x/2016*.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 5 noiembrie 2018 și repartizat completului de filtru CF x.

În aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la 6 mai 2019, dispunându-se comunicarea acestuia către părțile din cauză.

Recurenții au depus puncte de vedere la raport.

Recurenta A. a arătat că a depășit vârsta de 90 de ani și că solicit numirea unui avocat, însă, Înalta Curte constată că această cerere este formulată la sfârșitul procedurii de filtru, în cadrul unui punct de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, prin care s-a reținut că decizia atacată nu este supusă acestei căi de atac, astfel că, în raport de aceste aspecte, dar și față de miza și complexitatea cauzei, reține că solicitarea recurentei nu poate fi primită.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la 23 octombrie 2019, în complet de filtru, fără citarea părților.

Examinând recursul în raport de excepția inadmisibilității, a cărei analiză este prioritară față de aspectele de fond ale cauzei, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.

Art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. prevede că sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

În cauză, se constată că prin Decizia nr. 169/R din 13 septembrie 2018 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenții A. și B. împotriva Deciziei civile nr. 33/A din 25 ianuarie 2018 a Tribunalului Maramureș.

Recurenții supun căii extraordinare de atac a recursului o decizie prin care a fost soluționată o altă cerere de recurs, în sensul respingerii recursului, ca inadmisibil - hotărâre care, potrivit dispozițiilor legale anterior menționate, este definitivă.

Cum în speță recursul este exercitat împotriva unei decizii definitive, pronunțate în soluționarea unui alt recurs, prezenta cale de atac apare ca fiind inadmisibilă, fiind un recurs la recurs.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de acesta.

Revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă și de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică ce reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit și a căilor de atac.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Ca atare, în raport de dispozițiile legale care reglementează normele procesuale aplicabile în cauză, Decizia civilă nr. 169/R din 13 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, ce a fost atacată cu recurs, nu este supusă prin lege cenzurii acestei căi de atac.

Pentru considerentele prezentate, Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca fiind inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții B. și A. împotriva Deciziei civile nr. 169/R din 13 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 octombrie 2019.

GGC - CP