ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 07.06.2018

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2582/2018

HOTĂRÂRE
07.06.2018
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2582/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Ședința publică din data de 7 iunie 2018

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin contestația la executare formulată în data de 20.09.2016, și înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Mureș sub nr. x/2016, contestatorii A. și B., au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea executării silite pornită în dosarul nr. x/2016 al BEJ C..

În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 712-713 C. proc. civ., Legii nr. 193/2000 și O.U.G. nr. 50/2010.

Prin încheierea civilă nr. 6141 pronunțată de Judecătoria Târgu-Mureș la data de 16.12.2016, s-a respins ca neîntemeiată excepția tardivității formulării contestației la executare, invocată de către intimata D..

S-a admis excepția lipsei calității procesual pasive a intimatei D. în privința cererii de constatare a caracterului abuziv al clauzelor din contractul de credit și a respins acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

S-a admis în parte excepția lipsei calității procesual pasive invocată de către intimata E. S.A. și s-a respins acțiunea (strict cu privire la aspectele legate de executarea silită efectivă) ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

S-a respins contestația la executare formulată de către contestatorii A. și B., în contradictoriu cu intimata D..

S-a respins ca neîntemeiată contestația la titlu formulată de către contestatori în contradictoriu cu intimata E. S.A..

Împotriva acestei sentințe civile au exercitat apel reclamanții B. și A., prin care au solicitat admiterea apelului și modificarea sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii introductive.

Prin decizia civilă nr. 588/A/2017 din 24.10.2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Specializat Mures a respins apelul exercitat de apelanții - reclamanți A. și B., ca nefondat; a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii, reclamanții A. și B. au declarat recurs, solicitând casarea în tot a deciziei atacate și a hotărârii nr. 6141/16.12.2016 pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș, rejudecarea procesului pe fond, admiterea acțiunii și admiterea contestațiilor la titlu, respectiv la executare formulate.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Târgu-Mureș sub nr. x/2016*.

Prin decizia nr. 253/R din 06.02.2018, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Târgu-Mureș și, în consecință, a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Competența de soluționare a cauzei a fost declinată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, în conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. și decizia 369 din 30.05.2017.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 23 februarie 2018.

Prin rezoluția din data de 28 februarie 2018, s-a fixat termen de judecată la 7 iunie 2018 în vederea discutării competenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea cererii de recurs.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, excepția necompetenței sale materiale, urmează a o admite și a declina soluționarea recursului în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, pentru următoarele considerente:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Specializat Mureș - Litigii cu Profesioniștii, în apel, într-o cerere având ca obiect o contestație la executare și contestație la titlu, respectiv o decizie pronunțată de către tribunal, într-un litigiu prin care s-a soluționat o cerere care a declanșat procedura judiciară în fața judecătoriei, în conformitate cu dispozițiile art. 714 C. proc. civ. coroborate cu prevederile art. 651 alin. (1) din același cod.

Potrivit dispozițiilor art. 94 pct. 3 C. proc. civ., judecătoriile judecă orice alte cereri date prin lege în competența lor.

În conformitate cu prevederile art. 95 pct. 1 C. proc. civ., tribunalele judecă toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe, aceasta însemnând că, în concepția actualului C. proc. civ., tribunalul este instanța care are plenitudine de competență, în primă instanță, legea prevăzând, anume, cazurile în care alte instanțe au competența în primă instanță.

Faptul că intră în competența curților de apel soluționarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate, în calea de atac a apelului, de tribunale, în litigiile care sunt soluționate în primă instanță de judecătorii, rezultă și din prevederile art. 96 pct. 3 C. proc. civ., coroborat cu dispozițiile art. 95 pct. 1 și art. 94 pct. 3 C. proc. civ., acesta fiind un caz anume prevăzut de lege, în sensul că în această situație tribunalul nu are plenitudine de competență, soluționarea litigiilor având ca obiect contestație la executare, fiind dată, anume, în competența judecătoriilor.

Nu se poate reține că dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., trebuie interpretate în sensul că toate recursurile trebuie să ajungă la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru ca aceasta să poată examina conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Aceasta rezultă, pe de o parte, chiar din conținutul dispozițiilor alin. (3) al art. 483 C. proc. civ., care se referă la examinarea recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție "în condițiile legii", aceasta însemnând că Înalta Curte de Casație și Justiție examinează recursurile care sunt în competența sa "în condițiile legii", adică examinează recursurile în cauzele care pornesc în primă instanță de la tribunale, iar pe de altă parte, rezultă din prevederile alin. (4) ale aceluiași articol, care nu a fost declarat neconstituțional, care arată, în mod expres, că recursul se poate soluționa de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile anume prevăzute de lege, or, așa după cum s-a arătat mai sus, în speța de față avem de-a face cu un caz anume prevăzut de lege.

De altfel, potrivit dispozițiilor art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

Așadar, Înalta Curte de Casație și Justiție are competența generală de a judeca recursurile împotriva hotărârilor curților de apel, iar pentru a judeca recursurile împotriva altor hotărâri trebuie să avem un caz expres prevăzut de lege, situație ce nu se regăsește în speța de față.

Înalta Curte constată că numai recursurile reglementate de legiuitor pot face obiectul examinării la instanța supremă și că, pe lângă necesitatea existenței normative a recursului, este important a se avea în vedere condițiile exercitării respectivei căi de atac, în lumina art. 97 pct. 1 C. proc. civ.

Din dispoziția legală menționată rezultă faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează recursuri declarate împotriva altor hotărâri decât hotărârile curților de apel doar în cazurile în care legiuitorul a prevăzut în mod expres competența ratione materiae a instanței supreme.

Așadar, art. 97 pct. 1 C. proc. civ. a atribuit Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca regulă, competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel și numai prin excepție competența de soluționare a recursurilor împotriva altor hotărâri.

Astfel cum este formulată, norma în discuție nu consacră plenitudinea de competență a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursurilor, indiferent de instanța ce a pronunțat hotărârea supusă recursului. Cu alte cuvinte, norma de drept menționată nu statuează în sensul că Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează toate recursurile care nu sunt date în mod expres în competența altor instanțe.

Hotărârile ce pot fi cenzurate de instanța supremă se determină conform normei de competență stabilită de art. 97 pct. 1 C. proc. civ.

Așadar, potrivit art. 97 pct. 1 C. proc. civ. pentru a fi competentă Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului, este necesar să existe o hotărâre a curții de apel sau o prevedere expresă a legii în acest sens.

Or, speța supusă judecății nu se regăsește în niciuna dintre aceste ipoteze fiind vorba de o decizie pronunțată de tribunal în apel în privința căreia nu există o dispoziție legală expresă atributivă de competență în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Nu în ultimul rând, se impune precizarea faptului că în cauză nu se poate pune în discuție aplicabilitatea deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30.05.2017, întrucât, aceasta ar fi relevantă într-un alt context decât cel al competenței ratione materiae de soluționare a recursului, anume cel al admisibilității căii extraordinare de atac.

Totodată, este de remarcat faptul că în sistemul dreptului procesual civil românesc nu se poate "trece" peste un grad de jurisdicție, în sensul că în nicio o normă legală, inclusiv în C. proc. civ., nu regăsim vreo dispoziție care să permită "sărirea" vreunei instanțe imediat superioare celei care a pronunțat hotărârea atacată, regula fiind aceea că în cazul căilor de atac de reformare, instanța competentă este cea imediat superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată.

Mai mult, o interpretare care să atribuie competența de drept comun a Înaltei Curți de Casație și Justiție în materia recursului, indiferent de hotărârea ce face obiectul acesteia, ar însemna crearea, pe cale jurisprudențială, a unei norme noi de competență, situație ce ar fi în contradicție cu dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție și cu cele ale art. 122 C. proc. civ.

Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 131 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite excepția de necompetență și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș.

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de reclamanții A. și B. împotriva deciziei nr. 588/A/2017 din 24 octombrie 2017, pronunțate de Tribunalul Specializat Mureș - Litigii cu Profesioniștii, în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iunie 2018.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2018-06-06
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2477/2018
Ședința publică din data de 6 iunie 2018 Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 23.08.2016 sub nr. x/2016 pe rolul Judecătoriei Sibiu, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâte
ÎCCJ 2018-09-27
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3805/2018
Ședința publică din data de 27 septembrie 2018 Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sighetu Marmației la data de 22 septembrie 2016, contestatoarea A. arată că înț
ÎCCJ 2019-03-19
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 548/2019
Ședința publică din data de 19 martie 2019 Deliberând asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin contestația la executare înregistrată la 5 mai 2016 pe rolul Judecătoriei Brașov, s
ÎCCJ 2019-10-23
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1888/2019
Asupra cauzei de față, Înalta Curte constată următoarele: Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sighetu Marmației la data de 22 septembrie 2016, contestatoarea A., în contradictoriu cu B., în calitate de debitor,
ÎCCJ 2018-06-14
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2892/2018
Ședința publică din data de 14 iunie 2018 Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 3 București, secția Civila la data de 23 mai 2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictor
Sursă