ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2201/2019

HOTĂRÂRE

21.11.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2201/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Prin cererea formulată de BEJ A., înregistrată pe rolul Judecătoriei Sighetu Marmației, sub numărul x/307/2019, s-a solicitat, la cererea creditoarei B., încuviințarea executării silite împotriva debitorilor C. și D., a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 588 din 26 februarie 2019, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației, în dosar nr. x/2018.

Judecătoria Sighetu Marmației, prin Sentința civilă nr. 2098 din 25 iulie 2019, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

Pentru a decide astfel, s-a reținut că sediile debitorilor C. prin mandatar E. și D. prin mandatar E. S.R.L. sunt în București, astfel că, în raport de dispozițiile art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ., este competentă a soluționa cererea de încuviințare a executării silite Judecătoria Sectorului 3 București.

La rându-i, Judecătoria Sectorului 3 București, secția civilă, prin Sentința civilă nr. 8494 din 2 septembrie 2019, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a litigiului în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmației. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul instanței supreme în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În pronunțarea soluției, instanța a constatat că debitorii își au sediile în străinătate, iar sediul social ales este la S.C. E. S.R.L. din București. Totodată, este lipsit de importanță faptul că debitorii și-au ales sediul la E. S.R.L., situat în București.

Cum ambele debitoare sunt înregistrate în străinătate, iar din coroborarea înscrisurilor de la dosar rezultă, cu certitudine, că sediul social al acestora nu este în România, în speță sunt incidente prevederile art. 651 alin. (1) teza finală C. proc. civ., instanța de executare fiind cea de la domiciliul creditoarei.

Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că, în cauză, competența soluționării cererii de încuviințare a executării silite revine Judecătoriei Sighetu Marmației, pentru considerentele ce succed:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sighetu Marmației, la data de 24 iulie 2019, BEJ A. a solicitat, la cererea creditoarei B., încuviințarea executării silite a titlului executoriu constând în Sentința civilă nr. 588 din 26 februarie 2019 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr. x/2018, împotriva debitorilor C. prin mandatar E. și D. prin mandatar E. S.R.L..

Potrivit prevederilor art. 666 alin. (1) C. proc. civ., executorul judecătoresc va solicita instanței de executare încuvințarea executării silite.

În conformitate cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ. "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Textul legal evocat instituie o competență în care prioritatea este acordată succesiv instanței în circumscripția căreia se regăsește sediul/domiciliul debitorului, creditorului, iar în ultimul rând al biroului executorului judecătoresc învestit de către creditor.

În ceea ce privește norma legală care a determinat ivirea conflictului negativ de competență, se constată că ambele instanțe au reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 651 C. proc. civ., însă Judecătoria Sighetu Marmației s-a raportat la sediul mandatarului debitorilor, anume E. S.R.L. care se află în localitatea București, iar Judecătoria Sectorului 3 s-a raportat la sediul debitorilor care este în străinătate.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, inclusiv a răspunsului primit din partea biroului executorului judecătoresc învestit de creditor, Înalta Curte constată că debitorii C. și D. au sediul în străinătate, respectiv Luxemburg și Malta, fiind reprezentați în proces de mandatarul E. S.R.L., cu sediul în București.

Este de reținut că, sub aspectul stabilirii instanței competente teritorial să judece cererea de încuviințare a executării silite, nu prezintă relevanță sediul procesual ales al debitorilor, la mandatarul E. S.R.L. - București, indicat atât în cererea de executare silită, cât și în titlul executoriu, întrucât calitatea de mandatar și instituția reprezentării nu au efecte juridice în planul competenței și nu atrag o anume competență, ci reprezintă mijloace procedurale prin care părțile înțeleg să figureze în proces.

Ca atare, cum sediul debitorilor împotriva căreia urmează să se efectueze executarea silită, nu se află în România, respectând ordinea instituită de către dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., competența de soluționare a pricinii revine instanței în a cărei circumscripție se găsește domiciliul creditoarei B., și anume Judecătoria Sighetu Marmației, având în vedere că aceasta este domiciliată în județ Maramureș.

Pentru argumentele prezentate, în aplicarea art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmației.