ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2352/2021

Ședința publică din data de 9 noiembrie 2021

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă la data de 16 iulie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A. și cu intervenienta C. S.A., obligarea pârâtei la plata în favoarea intervenientei a sumei de 60.095 Euro, cu titlu de despăgubiri și a daunelor-interese reprezentând dobânzi legale calculate asupra sumei pretinse cu titlu de despăgubiri începand din data de 27.12.2018 și până în ziua plății efective, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1203, art. 1202, art. 1270, art. 1530, art. 2214 și următoarele din C. civ., Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, O.G. nr. 13/2011.

Prin sentința civilă nr. 1105 din 15 octombrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. și C. S.A., ca neîntemeiată.

De asemenea, a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei privind obligarea pârâtei B. S.A. la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A. S.R.L., solicitând obligarea intimatei-pârâte B. S.A. la plata către intervenienta C. S.A. a sumei de 58.676 Euro, cu titlu de despăgubiri, obligarea intimatei-pârâte la plata către intervenientă a daunelor-interese reprezentând dobânzi legale calculate asupra sumei pretinse cu titlu de despăgubiri începând din data de 27.12.2018 și până în ziua plății efective, precum și obligarea pârâtei la plata sumei de 7.376,97 RON cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru, urmând ca onorariul avocațial să fie solicitat pe cale separată; totodată, a solicitat și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în apel.

Prin decizia civilă nr. 192/2021 din 8 aprilie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă a admis apelul declarat de apelanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1105/15.10.2020 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. x/2019, pe care a schimbat-o, în sensul că, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. și intervenienta C. S.A. și în consecință, a obligat pârâta B. S.A. să plătească intervenientei C. S.A. suma de 58.676 euro, în echivalent în RON la data plății, cu titlu de indemnizație, ca urmare a producerii riscului asigurat din data de 27.12.2018.

A obligă pârâta să plătească intervenientei dobânda legală aferentă sumei de 58.676 euro, în echivalent în RON la data plății, începând cu data de 26.02.2019 și până la data plății efective.

De asemenea, a obligat pârâta B. S.A. să plătească reclamantei suma de 7.376,97 RON cu titlu de cheltuieli de judecată la fond și suma de 4.326 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta B. S.A. prin care a solicitat casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei instanței de apel pentru o nouă judecată.

În motivare, recurenta-pârâtă a arătat, în esență, că decizia recurată cuprinde considerente contradictorii, iar, printr-un alt motiv de recurs, a învederat că instanța de apel a refuzat să țină cont de prevederile art. 1270 C. civ. privind forța obligatorie a contractului, deși a reținut că acesta conține clauze uzuale asumate de către asigurat.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei-reclamante la 24 iunie, respectiv, la 25 iunie 2021, iar, intimatei-interveniente, la 23 iunie 2021.

La 26 iulie 2021, intimata-reclamantă a depus, în termen legal, întâmpinare, prin care a invocat excepțiile inadmisibilității și nulității recursului.

La 4 august 2021, întâmpinarea a fost comunicată recurentei-pârâte.

Întrucât prezentul proces este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii de filtru, prin rezoluția din 13 septembrie 2021 s-a fixat termen la 9 noiembrie 2021 pentru soluționarea recursului în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 și la art. 248 din același cod, excepția inadmisibilității recursului invocată de intimata-reclamantă, care primează înaintea oricărei alte excepții invocate în cauză, Înalta Curte constată că se impune a fi admisă pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și acesta presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât acele căi de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. la art. 457.

Potrivit art. 24 C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar în conformitate cu art. 27 din același cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul.

În speță, reclamanta a învestit Tribunalul Maramureș la 16 iulie 2019 cu o cerere în materia asigurărilor, întemeiată pe dispozițiile noului C. civ., ale Legii nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, solicitând obligarea pârâtei B. S.A. la plata în favoarea pârâtei C. S.R.L. a sumei de 60.095 euro și a dobânzii legale cu titlu de despăgubiri, invocând printre altele faptul că pretențiile sale au luat naștere în urma producerii riscului asigurat prin Polița de asigurare nr. x/10.09.2019 constând în furt, și nu pe cel privind avarierea autovehiculului.

Având în vedere că procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 483 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 mai sus-menționată.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., în forma în vigoare la data începerii procesului, "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j3), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Totodată, potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cu modificările și completările ulterioare, "dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 01 ianuarie 2019".

Așadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată deduse judecății - 16 iulie 2019, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce privește anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc și cele izvorând din asigurări.

Faptul că în dispozitivul hotărârii curții de apel a fost menționată calea de atac a recursului nu poate crea părților o cale de atac în afara cadrului legal, așa cum impun și dispozițiile art. 457 din C. proc. civ.:

"(1) Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei;

(2) Mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege. ……"

Având în vedere că, în speță, recursul are ca obiect decizia civilă nr. 192/2021 din 8 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă în apel, într-o cerere pronunțată în materia asigurărilor, în raport de dispozițiile legale mai sus arătate, decizia atacată este una definitivă de la pronunțare, în accepțiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Dând eficiență textelor de lege sus-menționate, Înalta Curte, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 192/2021 din 8 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 192/2021 din 8 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 noiembrie 2021.