ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1573/2022

Prin cererea înregistrată la data de 11.09.2019 pe rolul Tribunalul Maramureș sub numărul x/2019, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B. obligarea pârâtei la plata sumei de 276.000 RON cu titlu de despăgubiri pentru pagubele produse imobilului asigurat și la plata sumei de 16.100 RON reprezentând contravaloarea bunurilor mobile distruse în totalitate în temeiul contractului de asigurare încheiat cu pârâta la data de 14.01.2019 și a actului adițional nr. x din 17.05.2019 în temeiul dispozițiilor art. 2208 C. civ. coroborat cu art. 2217 C. civ., obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumelor solicitate, începând cu data introducerii acțiunii și pană la plata lor efectivă, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în temeiul dispozițiilor art. 451 și următoarele C. proc. civ. În drept, reclamantul a înțeles să invoce dispozițiile art. 2199 și următoarele C. civ., Ordonanța 13/2011 privind dobânda legală, art. 451 și următoarele C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 1004/2021, pronunțată la data de 22.06.2021 de către Tribunalul Maramureș în dosarul nr. x/2019 s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. SA A fost obligată pârâta B. S.A. să-i plătească reclamantului suma de 135.110,8 RON la care se adaugă penalități de întârziere în cuantumul dobânzii legale, începând cu data de 11.09.2019 și până la plata efectivă. A fost obligată pârâta B. S.A. să-i plătească reclamantului A. suma de 3504 RON reprezentând cheltuieli de judecată. A fost obligat reclamantul A. să plătească Biroului Local de Expertize Tehnice și Judiciare de pe lângă Tribunalul Maramureș, în contul d-nului expert C. diferența de onorariu pentru suplimentul de expertiza efectuată, în sumă de 500 RON. A fost obligată pârâta B. S.A. să plătească către stat suma de 3263 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru, pentru care s-a acordat ajutor public judiciar reclamantului.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel B. S.A. De asemenea, împotriva acestei sentințe și reclamantul A. a formulat apel incident. Prin decizia nr. 687/2021 din 7 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, au fost respinse ambele apeluri.

La 1 martie 2022, pârâta B. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 687/2021 din 7 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. Prin cererea de recurs, pârâta a solicitat, în esență, în principal, admiterea recursului, casarea în totalitate a deciziei atacate, cu consecința respingerii acțiunii; în subsidiar, a solicitat admiterea recursului și casarea în parte a deciziei atacate, pentru ipoteza în care se va considera ca legală și temeinică conferirea de despăgubiri, cu consecința reducerii cuantumului daunelor materiale; de asemenea, a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, în măsura admiterii recursului, ori reducerea și compensarea acestora în cazul reducerii cuantumului pretențiilor solicitate de către reclamant.

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității, în subsidiar a nulității recursului: totodată a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat.

Prin precizările depuse la dosar, la 20 iunie 2022, lichidatorul judiciar D.. al recurentei-pârâte a arătat că își însușește recursul formulat de aceasta; totodată, a solicitat suspendarea cauzei în temeiul art. 262 alin. (4) din Lege a 85/2014. În ședința din 22 iunie 2022, Înalta Curte a constatat că, în cauză, primează excepția inadmisibilității recursului față de orice alte cereri, rămânând în pronunțare asupra acesteia.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea prezentei căi extraordinare de atac, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal. Principiul enunțat este consacrat în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. în art. 457. Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului". Totodată, potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cu modificările și completările ulterioare, "dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 01 ianuarie 2019". Așadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată deduse judecății - 11 septembrie 2019, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce privește anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc și cele izvorând din asigurări. Prin urmare, raportat la dispozițiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunțare în accepțiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs. Conform principiului legalității căilor de atac consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei ". Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta B. s.a. prin lichidator judiciar D.. Constatând culpa procesuală a recurentei-pârâte în declanșarea litigiului de față, în raport cu cererea formulată de intimatul-reclamant, urmează a se face aplicarea dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ. și a obliga recurenta-pârâtă la plata sumei de 2.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs, către intimatul-reclamant A., conform înscrisurilor justificative aflate la dosar.