ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1786/2022

Ședința publică din data de 28 septembrie 2022

Analizând actele dosarului și încheierea recurată, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș, secția I civilă la 12 martie 2018 sub nr. x/2018, reclamanta Direcția Silvică Maramureș a chemat în judecată pe pârâții A. și B., solicitând obligarea acestora la plata sumei de 54.752 RON, din care 52.252 RON reprezintă plata despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, respectiv suma de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată la care a fost obligată reclamanta în dosarul nr. x/2014, reprezentând prejudiciu produs din vina salariaților nominalizați, ca urmare a neexecutării sau a executării necorespunzătoare a obligațiilor de serviciu.

Tribunalul Maramureș, secția I civilă, prin încheierea din 29 iunie 2018, a admis excepția propriei necompetențe materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a Civile, de Contencios

Administrativ și Fiscal, pe rolul căreia dosarul a fost înregistrat la 22 martie 2018 sub numărul x/2008*.

Prin sentința civilă nr. 981 din 4 iulie 2019, Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta a declarat recurs.

Prin decizia civilă nr. 1759/2019 din 12 decembrie 2019, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis recursul, a casat în tot sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Maramureș, secția I civilă, complet specializat în materia conflictelor de muncă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș, secția I civilă sub nr. x/2018**.

Prin sentința civilă nr. 632 din 10 iulie 2020, Tribunalul Maramureș, secția I civilă a luat act de renunțarea la judecata cererii de chemare în garanție, a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtul A., a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâtul A. la plata către reclamantă a sumei de 29.922 RON, cu titlu de despăgubiri și a respins ca neîntemeiată cererea formulată împotriva pârâtului B..

Împotriva acestei sentințe, pârâtul A. a declarat apel.

Prin încheierea din 4 noiembrie 2020, Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata apelului.

La data de 29 aprilie 2021, apelantul a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.

Prin încheierea din 16 iunie 2021, Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale a menținut măsura suspendării, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Împotriva încheierii din 16 iunie 2021, pârâtul A. a declarat recurs, solicitând anularea încheierii recurate.

În motivare, recurentul-pârât a arătat că a solicitat curții de apel acordarea unui termen de judecată în vederea soluționării litigiului pe calea medierii, potrivit art. 65 alin. (1) din Regulamentul intern al Regiei Naționale a Pădurilor nr. 5158/TT din 17 mai 2021, părțile având posibilitatea de a solicita amânarea cauzei, chiar și în ipoteza în care aceasta ar fi în stare de judecată, în situația în care doresc soluționarea amiabilă a procesului prin încheierea unei tranzacții; or, în condițiile în care solicitarea poate fi făcută și numai de una dintre părți, refuzul instanței de a dispune acordarea unui termen de judecată este rodul unei interpretări rigide a normelor legale incidente.

Față de data începerii procesului, în temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar și, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părților, care au fost înștiințate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport.

Prin încheierea din 18 mai 2022, recursul a fost admis în principiu și a fost fixat un termen în ședință publică, în vederea soluționării acestuia.

Examinând încheierea atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport cu criticile formulate care se încadrează în prevederile art. 488 pct. 5 C. proc. civ., și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Obiectul prezentului recurs este reprezentat de o încheiere pronunțată de instanța de apel cu privire la un incident procedural ivit pe parcursul soluționării apelului declarat de pârâtul A. împotriva unei sentințe pronunțate în soluționarea unei acțiuni în răspundere patrimonială.

Astfel, prin cererea formulată la 29 aprilie 2021, pârâtul A. a solicitat repunerea pe rol a cauzei, aceasta fiind suspendată în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., conform încheierii din 4 noiembrie 2020 .

La 11 iunie 2021, pârâtul A. a solicitat acordarea unui nou termen de judecată, anexând în susținerea acesteia cererea formulată în atenția conducerii R.N.P. - ROMSILVA R.A. .

Curtea de apel Cluj, prin încheierea recurată, a menținut măsura suspendării, fără a se pronunța asupra cererii de repunere pe rol a cauzei și a celei privind acordarea unui nou termen de judecată .

Plecând de la dispozițiile legale incidente în cauză, anume art. 415 pct. 1 C. proc. civ.., conform căruia "judecata cauzei suspendate se reia: 1. prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părți, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părților sau din cauza lipsei lor" [...], Înalta Curte constată că acest text de lege impunea instanței de apel să observe manifestarea de voință evidentă a părților, anume că, prin cererile formulate, pârâtul A. a insistat în judecata cauzei. Or, instanța de apel avea îndatorirea să se pronunțe asupra acestora și, ulterior, în condițiile în care nu s-a solicitat judecarea în lipsă, să suspende din nou cauza în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar nu să mențină măsura suspendării, cum în mod greșit a procedat.

Conform dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Acest motiv de casare cuprinde, cu excepția regulilor reglementate de alte motive de casare, încălcarea oricăror reguli de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea, indiferent după cum aceasta este condiționată sau nu de existența unei vătămări.

Principiul disponibilității, consacrat de art. 9 C. proc. civ., vizează posibilitatea părților de a determina etapele pe care un proces le-ar putea parcurge, principiul aflării adevărului (art. 22 alin. (6) C. proc. civ.) obligă instanța să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, iar principiul contradictorialității prevăzut la art. 14 alin. (6) C. proc. civ. obligă instanța să supună discuției părților toate cererile, excepțiile și împrejurările de fapt sau de drept invocate.

Nerespectarea principiilor ce guvernează dreptul procesual civil produce o vătămare a drepturilor părților și se sancționează cu nulitatea actelor procedurale îndeplinite.

În consecință, Înalta Curte apreciază că încheierea recurată este lovită de nulitate, întrucât încalcă dispozițiile art. 415 pct. 1 C. proc. civ. coroborate cu principiile anterior evocate, dar și ordinea de soluționare a incidentelor procedurale.

Având în vedere cele reținute mai sus, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul, va casa încheierea recurată și va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe care, în rejudecare, cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale, va proceda la pronunțarea și soluționarea tuturor cererilor formulate de părțile din proces, în consonanță, cu principiile fundamentale anterior evocate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva încheierii din 16 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018.

Casează încheierea recurată și trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 septembrie 2022.