ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 555/2021

Ședința publică din data de 18 martie 2021

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș, secția I civilă la 12 aprilie 2019, sub nr. x/2019, reclamanții A. și B., au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Regia Națională a Pădurilor "C." - Direcția Silvică Maramureș, obligarea acesteia, în baza art. 18 din O.G. nr. 96/1998 și art. 44 din Codul Silvic, la plata sumei de 257.341,50 RON și a dobânzii legale, calculate de la rămânerea definitivă a hotărârii, până la plata efectivă, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 145 din 17 februarie 2020, Tribunalul Maramureș, secția I civilă a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă și a respins cererea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta Regia Națională a Pădurilor "C." - Direcția Silvică Maramureș.

Prin decizia nr. 231 din 29 octombrie 2020, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței nr. 145 din 17 februarie 2020 a Tribunalului Maramureș, secția I civilă.

Împotriva deciziei nr. 231 din 29 octombrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă au declarat recurs reclamanții A. și B..

În cuprinsul memoriului de recurs, recurenții au susținut, în esență, că intimata-pârâtă a predat pădurea care le aparținea altor persoane, începând defrișarea acesteia, deși, pe cale de ordonanță președințială, s-a interzis această operațiune.

Recurenții au menționat că sunt beneficiarii hotărârii emise de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr. x/2009, prin care a fost schimbat amplasamentul pădurii al cărei drept de proprietate a fost reconstituit în anul 2006. În perioada scursă între reconstituirea dreptului de proprietate și punerea în posesie, intimata-pârâtă a exploatat din această pădure 1.079 mc lemn.

Deși în mod judicios recurenții au solicitat despăgubiri în baza art. 1 din Legea nr. 1/2000, art. 18 din O.G. nr. 96/1998, republicată, și art. 44 și 128 din același cod, cererea lor a fost respinsă.

În drept, motivele de recurs au fost întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la 11 ianuarie 2021, sub nr. x/2019, fiind repartizată, spre soluționare, Completului 8.

Prin rezoluția din 18 ianuarie 2021, s-a dispus comunicarea cererii de recurs către intimata-pârâtă, cu mențiunea că are obligația de a depune întâmpinare, în termen de 30 de zile de la comunicare. Intimata-pârâtă nu s-a conformat acestei dispoziții a instanței.

Constatându-se îndeplinite condițiile prevăzute de art. 471 alin. (5) și (6) coroborate cu cele ale art. 494 C. proc. civ., prin rezoluția din 11 februarie 2021, s-a stabilit termen pentru soluționarea cererii de recurs, la 18 martie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

La acest termen de judecată, față de data declarării recursului, 18 decembrie 2020, și cea a comunicării deciziei recurate, 16 noiembrie 2020, în raport de statuările Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin decizia nr. 34/2017 privind dezlegarea modului de interpretare a dispozițiilor art. 182 și art. 183 C. proc. civ., în sensul de a se stabili dacă acțiunea introdusă prin e-mail/fax, în ultima zi a termenului ce se socotește pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanță, instanța a invocat, din oficiu, excepția tardivității recursului.

Examinând cu prioritate recursul, din perspectiva excepției tardivității acestuia, invocate din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul recursului pendinte este reprezentat de decizia nr. 231 din 29 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă prin care a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței nr. 145 din 17 februarie 2020 a Tribunalului Maramureș, secția I civilă.

Potrivit proceselor-verbale de înmânare ale deciziei nr. x din 29 octombrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, aflate la dosarul acestei instanțe, hotărârea recurată a fost comunicată recurenților la 16 noiembrie 2020.

Astfel cum s-a consemnat pe cererea de recurs, recurenții au transmis acest act procedural Curții de Apel Cluj prin fax, la 18 decembrie 2020, ora 00:20.

Înalta Curte reține că termenul pentru declararea recursului este, potrivit art. 485 alin. (1) C. proc. civ., de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel."

Art. 182 alin. (1) din același act normativ prevede că "Termenul care se socotește pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlinește la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură; (2) Cu toate acestea, dacă este vorba de un act ce trebuie depus la instanță sau într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, dispozițiile art. 183 fiind aplicabile."

Deși termenele se socotesc pe zile întregi, actul de procedură trebuie depus la instanță până la ora închiderii programului registraturii instanței.

Conform art. 183 alin. (1) C. proc. civ., "Actul de procedură, depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare ori trimis prin fax sau e-mail, este socotit a fi făcut în termen."

Astfel cum s-a arătat, în cauză, recurenții au depus cererea de recurs la Curtea de Apel Cluj la 18 decembrie 2020, prin fax, la ora 00:20, fiind înregistrată de această instanță în aceeași zi, prin aplicarea ștampilei.

Înalta Curte, dată fiind particularitatea problemei în discuție, în analiza termenului în interiorul căruia a fost declarat recursul, se va raporta la statuările completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al instanței supreme, din decizia nr. 34/2017, care, în interpretarea dispozițiilor art. 182 și art. 183 C. proc. civ., a considerat că actul de procedură transmis prin fax sau poștă electronică, în ultima zi a termenului care se socotește pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanță, nu este socotit a fi depus în termen.

Pentru a concluziona astfel, Înalta Curte a reținut că cererile transmise prin poșta electronică sau prin fax nu cad sub incidența dispozițiilor art. 183 alin. (1) C. proc. civ., întrucât pentru acestea nu există o prevedere similară celei din norma menționată (conform căreia recipisa oficiului poștal, precum și înregistrarea ori atestarea făcută de serviciul de curierat rapid sau de serviciul specializat de comunicare servește ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată).

Reținând că art. 199 C. proc. civ. (care reglementează primirea datei certe a cererii depuse la instanță prin aplicarea ștampilei) derogă de la regula înscrisă în art. 182 alin. (2) C. proc. civ. (în sensul că numai actul de procedură depus prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare, cu condiția de a fi depus până la ora 24:00 a ultimei zile a termenului prevăzut de lege este prezumat de lege ca fiind făcut în termen), s-a apreciat că transmiterea prin fax sau e-mail, nefiind expres menționată în art. 183, nu poate fi extinsă pe cale de interpretare.

În baza acestui raționament s-a stabilit că toate actele depuse prin fax sau e-mail după ora încheierii programului de lucru al instanței sunt înregistrate a doua zi, fiind considerate depuse la data înregistrării, în conformitate cu prevederile art. 199 din C. proc. civ., iar ceea ce produce consecințe juridice cu privire la depunerea în termen a unui act de procedură este data înregistrării înscrisului la instanță, care trebuie efectuată în interiorul termenului procedural, iar nu data trimiterii actului prin poșta electronică sau prin fax, chiar și după închiderea activității instanței.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 89 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.375/2015, cu modificările ulterioare, programul de lucru al instanțelor judecătorești este de 8 ore zilnic, timp de 5 zile pe săptămână, începând, de regulă, la ora 8:00 și încheindu-se la ora 16:00.

Or, în cauză, recurenții au transmis cererea de recurs la instanța care a pronunțat hotărârea atacată, la 18 decembrie 2020, prin fax, la ora 00:20, după încetarea programului de lucru al instanței, cererea fiind înregistrată la Curtea de Apel Cluj la data menționată, prin aplicarea ștampilei, conform art. 199 C. proc. civ., în condițiile în care termenul de declarare a recursului se împlinea la data de 17 decembrie 2020.

Reținând toate aceste argumente, Înalta Curte apreciază că documentul trimis prin fax la 18 decembrie 2020, ora 00:20 reprezintă dovada declarării în afara termenului legal a recursului.

Pentru considerentele expuse și reținând că, potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ., nerespectarea termenului acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului procesual, actul de procedură făcut peste termen fiind lovit de nulitate, Înalta Curte va respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de reclamanții B. și A. împotriva deciziei nr. 231 din 29 octombrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de reclamanții B. și A. împotriva deciziei nr. 231 din 29 octombrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 martie 2021.