ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2004/2024

Ședința publică din data de 5 noiembrie 2024

Asupra recursului, reține următoarele:

I. Circumstanțele litigiului.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, la data de 09.12.2021, sub nr. x/2021 (dosar disjuns din dosar nr. x/2021, cu dată inițială 01.07.2021), astfel cum a fost precizată ulterior, reclamantul A., reprezentat de Sindicatul Liber al Funcționarilor Publici din cadrul DGRFP Neamț, a solicitat în contradictoriu cu pârâții: MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, prin mandatar Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, prin mandatar Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău și DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI, prin mandatar Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău, obligarea acestora la plata sporului pentru condiții de muncă periculoasă sau vătămătoare de 15% din salariul de bază, începând cu data de 01.01.2018 și până la data de 01.09.2019, inclusiv pe perioada concediilor, ca parte a indemnizației de vacanță, sume actualizate cu rata inflației; în subsidiar, obligarea acestora la plata sporului pentru condiții de muncă periculoasă sau vătămătoare de 15% din salariul de bază, începând cu data emiterii buletinelor de determinare prin expertizare a locurilor de muncă deținute de pârâtă, buletinelor de determinări toxicologice și buletinelor de analiză din care rezultă expunerea la riscuri și până la data de 01.09.2019, inclusiv pe perioada concediilor, ca parte a indemnizației de vacanță, sume actualizate cu rata inflației; obligarea pârâților la plata de daune interese moratorii constând în dobânda legală penalizatoare prevăzută de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011 aplicată la sumele prevăzute la punctele 1 sau 2 din cerere.

Pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău, aflată în subordinea D.G.R.F.P. Iași, în numele și pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași, în numele A.N.A.F. și în numele Ministerului Finanțelor a formulat întâmpinare, prin care, referitor la capătul de cerere formulat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.

Cu privire la capătul de cerere privind acordarea sporului de muncă pentru condiții periculoase sau vătămătoare în cuantum de 15 % din salariul de bază începând cu 01.01.2018 și până la 01.09.2019, a susținut că este inadmisibil, motivat de faptul ca reclamantul nu a făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile, procedură obligatorie în materia contenciosului administrativ.

Prin încheierea din data de 09.12.2021, pronunțată de secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Neamț, a fost admisă excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I civilă și de contencios administrativ din cadrul Tribunalului Neamț.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei secții, la data de 23.12.2021, sub nr. x/2021*.

La termenul din data de 16.01.2023, instanța a respins prin încheiere excepția inadmisibilității acțiunii invocată de către pârâți și a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Finanțelor și Agenția Națională de Administrare Fiscală, invocată prin întâmpinare, prin mandatar comun, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău.

Prin sentința civilă nr. 392/19.04.2023 pronunțată de Tribunalul Neamț, secția I civilă în dosarul nr. x/2021 a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții Ministerul Finanțelor și Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin mandatar comun Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău.

A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul A., reprezentat de Sindicatul Liber al funcționarilor publici din cadrul DGFP Neamț în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, prin mandatar Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău.

A obligat pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași la plata către reclamantă a sporului pentru activitatea desfășurată în condiții de muncă periculoase sau vătămătoare în cuantum de 15% din salariul de bază corespunzător timpului efectiv lucrat în intervalul 02.04.2019 - 31.08.2019, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală, calculate de la data scadenței fiecărui drept salarial lunar și până la data plății efective.

A respins acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor și Agenția Națională de Administrare Fiscală ca fiind promovată împotriva unor persoane juridice lipsite de calitate procesuală pasivă.

S-a luat act de declarația reclamantului în sensul solicitării cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză pe cale separată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, atât reclamantul A., cât și pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași prin mandatar Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău.

Prin decizia nr. 72/2024 din 14 februarie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a admis excepția tardivității în ce privește apelul declarat de D.G.R.F.P. Iași prin A.J.F.P. Bacău împotriva sentinței civile nr. 392/19.04.2023 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția I civilă în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Finanțelor Publice - prin mandatar Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău și Agenția Națională de Administrare Fiscală- prin mandatar Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău și în consecință, a anulat apelul, ca tardiv introdus; a respins apelul formulat de apelantul-reclamant A. prin Sindicatul Liber al Funcționarilor Publici din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Neamț împotriva aceleiași sentințe civile și în contradictoriu cu aceiași intimați- pârâți.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva deciziei civile anterior menționate, a declarat recurs pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI, prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE BACĂU, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 05.04.2024, sub nr. x/2021*.

Apărarea formulată în cauză

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, comunicată recurentei-pârâte, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului.

III. Procedura de soluționare la Înalta Curte de Casație și Justiție

Cu titlu prealabil, se reține că prezentul proces este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 01 iulie 2021, deci după intrarea în vigoare a acestei legi.

Prin rezoluția din 27 iunie 2024, a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, s-a fixat termen pentru judecarea recursului, la data de 5 noiembrie 2024, în ședință publică, cu citarea părților, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

IV. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 din C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. în art. 457.

Prin acțiunea formulată, reclamantul A. a învestit instanța cu o cerere privind un litigiu de muncă, care vizează drepturi salariale.

În aceste condiții, constată instanța supremă că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cărora "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Interpretarea acestor dispoziții legale relevă că legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului pentru hotărârile pronunțate în materia litigiilor privind conflictele de muncă, care, potrivit prevederilor legale enunțate, pot fi atacate numai cu apel.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că decizia nr. 72/2024 din 14 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, împotriva căreia s-a declarat prezenta cale de atac, este o hotărâre definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I raportat la art. 634 alin. (2) din C. proc. civ., după cum în mod corect a menționat și instanța de apel în dispozitivul acesteia, nesusceptibilă de exercițiul căii de atac a recursului.

Exercitând calea de atac, partea nu s-a conformat, așadar, unei condiții specifice de admisibilitate, devenind incidentă excepția inadmisibilității acestei căi de atac, în raport de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Prin urmare, câtă vreme este exclusă în mod expres de către legiuitor, calea de atac declarată în cauză de reclamant apare ca inadmisibilă.

Nu se poate aprecia că respingerea căii de atac, ca inadmisibilă, ar fi de natură să încalce dreptul de acces la justiție al părții, consacrat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și de Constituția României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului statuând în Cauza Botten împotriva Norvegiei că modalitatea de aplicare a art. 6 depinde de caracteristicile procedurii în justiție, de întreaga procedură internă și de rolul cuvenit instanțelor în ordinea juridică internă, urmând să se țină seama de natura situației de drept intern, de competența instanțelor, de modul în care interesele reclamantului au fost expuse și prezentate în fața instanței și, în special, de natura problemei pe care aceasta a trebuit să le soluționeze.

De vreme ce recurenta-pârâtă a beneficiat de o judecată în primă instanță, precum și în calea de atac prevăzută de lege, nu se poate susține că prin respingerea prezentei căi de atac, ca inadmisibilă, i s-ar îngrădi accesul la justiție, în condițiile în care hotărârea atacată este, potrivit dispozițiilor legale enunțate, definitivă.

Pentru aceste motive, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a, raportat la art. 499 teza a II-a din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău împotriva deciziei nr. 72/2024 din 14 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI, prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE BACĂU împotriva deciziei nr. 72/2024 din 14 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 noiembrie 2024.