ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1069/2021

Ședința publică din data de 23 februarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 27.02.2018, sub nr. x/2018, reclamantele A., B. și C., în contradictoriu cu pârâții Ministrul Justiției, Ministerul Justiției, Curtea de Apel Bacău și Tribunalul Neamț, au solicitat emiterea unui nou ordin de încadrare prin care indemnizația de încadrare pentru fiecare dintre reclamanți să fie stabilită, începând cu data de 09.04.2015, prin completarea Ordinului nr. 4680/C/2016, astfel cum a fost pus în aplicare prin Ordinul 1476/C/2017 și să fie calculată prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, ținând seama, de la 01.12.2015, și de majorarea de 10%, conform Legii nr. 293/2015, în vederea realizării unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeași funcție, grad, gradație, vechime în muncă dacă persoanele își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

De asemenea, reclamanții au mai solicitat ca pârâții să calculeze și să achite, începând cu data de 09.04.2015, diferența dintre venitul calculat potrivit valorii de referință sectorială menționate anterior și venitul efectiv plătit, diferență ce va fi actualizată cu indicele de inflație și cu dobânda legală.

Prin sentința civilă nr. 2559 din 4 iunie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantele A., B. și C., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministrul Justiției, Curtea de Apel Bacău și Tribunalul Neamț; a anulat parțial Ordinul nr. 1476/C/2017, emis de pârâtul Ministerul Justiției, în partea ce le privește pe reclamante, în sensul recalculării indemnizației de încadrare prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON începând cu data de 09.04.2015, la care se adaugă, începând cu data de 01.12.2015, majorarea de 10 % prevăzută de Legea nr. 293/2015; a obligat pârâtul la acordarea diferențelor salariale rezultate din emiterea ordinelor de încadrare salarială conform prezentei hotărâri și venitul efectiv plătit, începând cu data de 09.04.2015, actualizate cu rata inflației și cu dobânda legală.

Împotriva acestei sentințe pârâtul Ministerul Justiției a declarat recurs, solicitând în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., casarea sentinței recurate și respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect.

A precizat recurentul - pârât că prin Ordinul ministrului justiției nr. 2066/C/24.05.2018, intimatelor-reclamante li s-au stabilit indemnizațiile de încadrare prin raportare la o valoare de referință sectorială mai mare decât cea solicitată prin cererea de chemare în judecată.

Ținând cont de faptul că prin OMJ nr. 2066/C/2018 s-a dispus că, începând cu data de 9.04.2015 indemnizația de încadrare brută lunară se stabilește prin luarea în calcul a valorii de referință sectorială 421,36 RON, iar începând cu data de 1.12.2015 prin raportare la valoarea de referință sectorială 463,5 RON, reclamantele nu mai justifică interes în susținerea pretențiilor formulate întrucât, așa cum se poate observa, prin acest ordin s-a acordat mai mult decât au solicitat intimatele-reclamante.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin Ordinul M.J. nr. 2066/C/2018 s-a dispus că, începând cu data de 9.04.2015 indemnizația de încadrare brută lunară pentru magistrați se stabilește prin luarea în calcul a valorii de referință sectorială 421,36 RON iar începând cu data de 1.12.2015 prin raportare la valoarea de referință sectorială 463,5 RON.

Potrivit art. 29 din C. proc. civ., acțiunea civilă este reprezentată de ansamblul mijloacelor procesuale prin care se asigură protecția judiciară a drepturilor și intereselor civile legal ocrotite, iar art. 32 din același cod reglementează condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune, una dintre acestea fiind formularea unei pretenții. Așadar, unul dintre elementele acțiunii civile, este, alături de părți și cauză, obiectul acțiunii, respectiv pretenția concretă a reclamantului, condiție generală care vizează orice cerere în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării și soluționării căilor de atac.

Obiectul acțiunii civile de față este reprezentat de pretenția reclamantelor de a le fi recunoscute drepturile salariale, în cuantumul stabilit în conformitate cu textele de lege indicate în acțiune, prin anularea ordinului colectiv nr. 1476/C/24.05.2017, de a li se emite, pentru fiecare în parte, noi ordine de salarizare, precum și plata diferențelor salariale astfel rezultate.

Lipsa de obiect a acțiunii a fost susținută de recurentul-pârât prin raportare la emiterea Ordinului ministrului justiției nr. 2066/C/24.05.2018, prin care a fost recunoscut dreptul judecătorilor la calcularea indemnizației lunare brute prin raportare la o valoare de referință sectorială de 421,63 RON, pe perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, respectiv de 463,50 RON, pe perioada 01.12.2015 - 31.12.2017.

Înalta Curte constată că acest ordin colectiv emis de Ministerul Justiției la data de 24.05.2018, poate fi calificat ca act de achiesare la hotărârea pronunțată, iar nu ca motiv de respingere a acțiunii reclamantelor ca lipsită de obiect.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-pârât Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 2559 din 4 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 februarie 2021.