ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 349/2021

Ședința publică din data de 26 ianuarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal reclamantele A. și B. au solicitat în contradictoriu cu Ministerul Justiției și Tribunalul Bacău anularea parțială a Ordinului de salarizare nr. 1476/C/2017 și emiterea unor noi ordine în sensul stabilirii indemnizației de încadrare începând cu dala de 9.04.2015 cu luare in considerare a valorii de referința sectorială 405 RON, iar începând cu data de 1.12.2015 în funcție de această valoarea de referință sectoriala majorata cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015 și obligarea Tribunalului Bacău la plata diferențelor astfel calculate.

Prin sentința civilă nr. 2741 din 12 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal s-a admis cererea formulată de reclamantele A. și B., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Bacău.

S-a anulat în parte Ordinul nr. 1476/C/24.05.2017 în privința reclamantelor.

A fost obligat pârâtul Ministerul Justiției, prin ministru, să emită un nou ordin de salarizare pentru reclamante cu luarea în calcul a unei valori de referință sectorială de 405 RON, pe perioada 9.04.2015-30.11.2015 și de 445,5 RON pe perioada 1.12.2015-1.10.2016.

A fost obligat pârâtul Tribunalul Bacău la plata diferenței bănești dintre drepturile salariale calculate conform celor menționate anterior și venitul efectiv încasat.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs pârâtul Ministerul Justiției criticând-o pentru motive de nelegalitate, solicitând in temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., casarea in tot a sentinței recurate și respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect.

A precizat recurentul - pârât că prin Ordinul ministrului justiției nr. 2066/C/24.05.2018, internatelor-reclamante li s-au stabilit indemnizațiile de încadrare prin raportare la o valoare de referință sectorială mai mare decât cea solicitată prin cererea de chemare în judecată.

Tinând cont de faptul că prin OMJ nr. 2066/C/2018 s-a dispus că, începând cu data de 9.04.2015 indemnizația de încadrare brută lunară se stabilește prin luarea în calcul a valorii de referință sectorială 421,36 RON iar începând cu data de 1.12.2015 prin raportare la valoarea de referință sectorială 463,5 RON, nu se mai justifică obligarea Ministerului Justiției la emiterea unor nai ordine privind stabilirea drepturilor salariate prin aplicarea valorii de referință sectorială 405 RON pentru perioada 9.04.2015-30.11.2015 și 445,5 RON pentru perioada 1.12.2015-1.10.2016, întrucât, așa cum se poate observa, prin acest ordin s-a acordat mai mult decât au solicitat intimatele-reclamante.

Intimatele - reclamante nu au formulat întâmpinare la recursul pârâtului Ministerul Justiției.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin Ordinul M.J. nr. 2066/C/2018 s-a dispus că, începând cu data de 9.04.2015 indemnizația de încadrare brută lunară pentru magistrați se stabilește prin luarea în calcul a valorii de referință sectorială 421,36 RON iar începând cu data de 1.12.2015 prin raportare la valoarea de referință sectorială 463,5 RON

Potrivit art. 29 din C. proc. civ., acțiunea civilă este reprezentată de ansamblul mijloacelor procesuale prin care se asigură protecția judiciară a drepturilor și intereselor civile legal ocrotite, iar art. 32 din același cod reglementează condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune, una dintre acestea fiind formularea unei pretenții. Așadar, unul dintre elementele acțiunii civile, este, alături de părți și cauză, obiectul acțiunii, respectiv pretenția concretă a reclamantului, condiție generală care vizează orice cerere în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării și soluționării căilor de atac.

Obiectul acțiunii civile de față este reprezentat de pretenția reclamantelor de a le fi recunoscute drepturile salariale, în cuantumul stabilit în conformitate cu textele de lege indicate în acțiune, prin anularea ordinului colectiv nr. 1476/C/24.05.2017, de a li se emite, pentru fiecare în parte, noi ordine de salarizare, precum și plata diferențelor salariale astfel rezultate.

Lipsa de obiect a acțiunii a fost susținută de recurentul-pârât prin raportare la emiterea Ordinului ministrului justiției nr. 2066/C/24.05.2018, prin care a fost recunoscut dreptul judecătorilor la calcularea indemnizației lunare brute prin raportare la o valoare de referință sectorială de 421,63 RON, pe perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, respectiv de 463,50 RON, pe perioada 01.12.2015 - 31.12.2017.

Înalta Curte constată că acest ordin colectiv emis de Ministerul Justiției la data de 24.05.2018, poate fi calificat ca act de achiesare la hotărârea pronunțată, iar nu ca motiv de respingere a acțiunii reclamantelor ca lipsită de obiect.

De asemenea, in ceea ce privește capătul de cerere accesoriu, recurentul - pârât a precizat, prin motivele de recurs, că fondurile prevăzute în bugetul Ministerului Justiției nu asigură plata diferențelor bănești rezultate din majorarea valorii sectoriale.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că este neîntemeiată cererea de respingere a acțiunii ca rămasă fără obiect, motiv pentru care va respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 2741 din 12 iunie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 ianuarie 2021.