ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1184/2020

Ședința publică din data de 17 iunie 2020

Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu, la data de 09 octombrie 2019, sub nr. x/2019, petentul Biroul Executorilor Judecătorești A. a solicitat încuviințarea executării silite în dosarul nr. x/2011, privind pe creditorul B. și pe debitorul C., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit pentru persoane fizice nr. x/05 martie 2008.

Prin sentința civilă nr. 5537/28 octombrie 2019, Judecătoria Sibiu a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București.

Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Sibiu a reținut incidența dispozițiilor art. 373 alin. (2) din C. proc. civ. de la 1865, precum și împrejurarea că din actele aflate la dosar nu rezultă că executarea silită urmează să se desfășoare pe raza Judecătoriei Sibiu, executorul nedepunând nicio probă în acest sens. Prin urmare, a reținut că, întrucât domiciliul debitorului se află în sectorul 6 al municipiului București, competența revine Judecătoriei sectorului 6 București.

Prin sentința civilă nr. 418 din 17 ianuarie 2020, Judecătoria sectorului 6 București, învestită prin declinare, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea, din oficiu, a soluționărea pricinii și, în temeiul art. 22 alin. (3) din C. proc. civ., a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria sectorului 6 București a reținut, în esență, că, în speță, nu există nicio dispoziție legală, cuprinsă în C. proc. civ. din 1865, sub imperiul căruia se desfășoară procedura de executare silită, care să instituie regula că executarea silită se face în raza judecătoriei în circumscripția căreia se află domiciliul debitorului, astfel cum a reținut Judecătoria Sibiu.

Legal învestită cu soluționarea regulatorului de competență, conform dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Din perspectiva aplicării în timp a legii procesuale civile, Înalta Curte reține că, față de dispozițiile art. 25 alin. (1) din C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010, potrivit cărora executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi, în examinarea conflictului negativ de competență cu care a fost învestită va avea în vedere legislația în vigoare la epoca formulării cererii de executare silită, respectiv 03 iulie 2011.

Conform prevederilor art. 373 alin. (2) din C. proc. civ. de la 1865 (în vigoare la data formulării cererii de executare silită):

"instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel"; potrivit alin. (3) a aceluiași articol, "instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, (…)".

În speță, prin cererea de încuviințare a executării silite, aflată la dosarului nr. x/2019 al Judecătoriei Sibiu, Biroul Executorilor Judecătorești A. a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitorului C., în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit pentru persoane fizice nr. x/05 martie 2008, în toate formele prevăzute de lege, pe raza județului Sibiu,

Prin urmare devin incidente dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție urmează a se face executarea, dacă legea nu prevede altfel.

Având în vedere că nu există dispoziții legale derogatorii de la regula instituită de art. 373 alin. (2) C. proc. civ. și reținând că legea procesuală nu impune creditorului să probeze, la momentul soluționării cererii de încuviințare a executării silite, că debitorul deține bunuri în raza teritorială a instanței căreia i se solicită încuviințarea executării silite, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite formulată de creditoarea B., în contradictoriu cu debitorul C., în favoarea Judecătoriei Sibiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de creditoarea B., în contradictoriu cu debitorul C., având ca obiect "încuviințare executare silită", în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 iunie 2020.