ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1326/2022

Ședința publică din data de 14 iunie 2022

Asupra conflictului negativ de competență:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 09 august 2021, sub nr. x/2021, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta C., a solicitat întoarcerea executării silite și obligarea intimatei la restituirea sumei de 10.080,19 euro, încasată fără temei legal de intimată, în urma executării silite soluționate în dosarul execuțional nr. x/2016 al BEJ D., ca urmare a declarării abuzive a anumitor clauze contractuale din contractul de credit bancar nr. x/20 august 2008, sume ce urmează a fi rectificată în plus sau în minus în funcție de concluziile raportului de expertiză, pe care îl solicită a se efectua în cauză, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxe de timbru și onorariu avocațial.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 723 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 12229 din 18 noiembrie 2021, Judecătoria Sector 3 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâtă, prin întâmpinare, și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorii A. și B., în contradictoriu cu intimata C., în favoarea Judecătoriei Turda.

Pentru a pronunța această hotărâre, reținând incidența dispozițiilor art. 724 alin. (3) coroborat cu cele ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, Judecătoria Sector 3 București a apreciat că revine competența de soluționare a cauzei instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul debitorilor indicat în cererea de executare silită, respectiv Turda, str. x.

2.1. Prin sentința civilă nr. 242 din 10 februarie 2022, Judecătoria Turda a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorii A. și B., în contradictoriu cu intimata C., în favoarea Judecătoriei Sector 6 București.

Pentru a hotărî astfel, raportându-se dispozițiile art. 622 alin. (2) și (2) C. proc. civ. coroborat cu cele ale art. 723 - 724 din același cod, instanța reține că debitorul care și-a executat voluntar obligația beneficiază de același mijloc procesual, precum debitorul care a fost supus executării silite în situația în care debitul devine creanță, iar raportul juridic obligațional se inversează ca urmare a desființării titlului executoriu sau a actelor de executare.

Astfel, în cererea de întoarcere a executării silite de față, reclamanții B. și A. au calitatea de creditori, iar pârâta C. S.A. are calitatea de debitor, și raportat la dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., competența de soluționare a cererii de întoarcere a executării silite aparține instanței în a cărei circumscripție se află sediul pârâtei debitoare, respectiv Judecătoria Sector 6 București.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Sectorului 3 București, prin sentința civilă nr. 3237 din 10 mai 2022, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Turda; a constatat intervenit conflictul negativ de competență; a dispus suspendarea cauzei; a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență; a suspendat judecata până la soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sectorului 6 București instanța a apreciat că, față de obiectul cererii de chemare în judecată, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 724 alin. (3) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) din același cod, în raport de care instanța competentă să soluționeze prezenta cauză este Judecătoria Turda în a cărei rază teritorială se află, la data începerii executării silite, domiciliul reclamanților-debitori, astfel cum rezultă din cererea de executare silită.

II. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Turda, în considerarea argumentelor ce succed:

Prin demersul judiciar inițiat, reclamanții A. și B. au solicitat întoarcerea executării silite și obligarea pârâtei C. la restituirea sumei de 10.080,19 euro, în urma executării silite soluționate în dosarul execuțional nr. x/2016 al BEJ D., ca urmare a declarării abuzive a anumitor clauze contractuale din contractul de credit bancar nr. x/20 august 2008.

Înalta Curte reține că prezentul conflict negativ de competență a fost generat de aprecierea diferită a celor două instanțe cu privire la calitatea părților în cadrul raportului juridic obligațional prin prisma căruia s-a reținut incidența dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ. pentru stabilirea competenței de soluționare a litigiului, respectiv Judecătoria Turda a considerat că, într-o atare procedură, calitatea de creditori revine reclamanților, iar cea de debitor pârâtei, în timp ce Judecătoria Sectorului 6 București a avut în vedere că părțile își păstrează calitățile dobândite la momentul inițierii executării silite.

Instituția întoarcerii executării silite este reglementată în C. proc. civ., în Cartea a V-a. Despre executarea silită, Titlul I. Dispoziții generale, Capitolul VIII. Întoarcerea executării, ce consituie sediul materiei.

Cererea de întoarcere a executării silite, pe cale separată, este o cerere ce ține în exclusivitate de faza procesuală a executării, avându-și sorgintea în executarea anterioară a unui titlu executoriu ce fusese deființat; cu alte cuvinte, fundamentul juridic al instituției întoarcerii executării silite și, implicit, caracterul de "contestație specială la executare" derivă chiar din executarea anterioară a unui titlu executoriu ce fusese ulterior desființat, caracter ce atrage incidența dispozițiilor legale aplicabile contestației la executare și, implicit, al celor ce vizează competența materială a instanței.

Așadar, natura juridică a întoarcerii executării silite - astfel cum a fost definită atât de doctrină, cât și de literatura de specialitate, dar și de practica judiciară - "de executare silită în sens invers" (restabilirea situației anterioare) determină și instanța competentă pentru soluționarea acesteia ca fiind instanța de executare, potrivit dispozițiilor art. 724 alin. (3) C. proc. civ.

Prin decizia nr. 5 din 12 martie 2012, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 404

2

alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865 [corespondent art. 724 alin. (3) din noul C. proc. civ..], Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în sensul că instanța judecătorească competentă, potrivit legii, să soluționeze cererea de întoarcere a executării silite prin restabilirea situației anterioare este instanța de executare, respectiv judecătoria.

În considerentele decizorii s-au reținut următoarele:

"e) (…) întrucât competența de încuviințare a executării silite revine, potrivit art. 373 alin. (2) din C. proc. civ., judecătoriei, ca instanță de executare, rezultă că, în virtutea principiului simetriei, competența de soluționare în primă instanță a cererii de întoarcere a executării revine tot judecătoriei, ca instanță de executare, potrivit dispozițiilor art. 400 alin. (1) C. proc. civ.

Totodată, în virtutea aceluiași principiu, al simetriei, dacă executarea nu s-a putut obține decât prin ordinul unei instanțe judecătorești, atunci și revocarea unei executări - înțeleasă ca o a doua executare în sens invers - se poate obține doar prin ordinul aceleiași instanțe, fiind singura care cunoaște în detaliu modul de săvârșire a procesului de executare silită."

Prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, cu privire la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Se cuvin a fi menționate, ca fiind relevante speței, următoarele considerente:

"70. (…) încă din momentul încuviințării executării silite (care reprezintă condiția esențială a demarării efective a procedurii execuționale) este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

Astfel, într-un atare context, se reține că prin încheierea civilă nr. 1841 din 13 iunie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Judecătoria Turda a admis cererea formulată de petentul BEJ D. și a dispus încuviințarea executării silite la solicitarea creditoarei C. S.A., în temeiul titlului executoriu constând în contractul de credit nr. x din 20 august 2007.

Prin sentința civilă nr. 3676 din 19 decembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Judecătoria Turda a admis, în parte, contestația la executare formulată de contestatorii A. și B., în contradictoriu cu intimata C. S.A., și s-a dispus anularea parțială a actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 819/2016 al BEJ D. în limita sumelor ce rezultă din constatarea caracterului abuziv al clauzelor prevăzute la art. 5 și art. 9 lit. b) din contractul de credit nr. x din 20 august 2008, respectiv art. 2.10 lit. a) din condițiile generale contractuale.

Așadar, ca efect al încuviințării executării silite în dosarul execuțional nr. x/2016 al BEJ D., Judecătoria Turda a devenit instanța de executare în sensul dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., fiind unica instanță competentă teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, inclusiv cererea de întoarcere a executării silite, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

În plus, se reține că la momentul inițierii executării silite domiciliul reclamanților - debitori se afla în Turda, județul Cluj, părțile păstrându-și calitatea dobândită în raportul juridic obligațional inițial .

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Turda este instanța competentă teritorial să soluționeze cererea dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Turda.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 iunie 2022.