ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 322/2023

HOTĂRÂRE

16.02.2023

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 322/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 16 februarie 2023

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, secția civilă, la data de 05 aprilie 2022, sub nr. x/2022, contestatorii A. și B., în contradictoriu cu intimata C. S.A., au formulat contestație la executare împotriva executării silite ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 al BEJ D., solicitând ca instanța, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună anularea executării propriu-zise, precum și a tuturor formelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 27/2022, întoarcerea executării efectuate în dosarul execuțional ca urmare a anulării executării silite propriu-zise, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat, fotocopierea dosarului execuțional, precum și restituirea taxei de timbru în baza O.U.G. nr. 80/2013.

În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 712, art. 706, art. 707, art. 711 și art. 723-725 C. proc. civ., precum și pe celelalte dispoziții legale menționate în cuprinsul contestației la executare.

Prin sentința civilă nr. 8304 din 27 iunie 2022, Judecătoria Sectorului 2 București, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

În motivare, această instanță a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 714 alin. (1) și art. 651 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., întrucât domiciliul debitorilor nu se află în România, ci în Australia, iar în atare situație, instanța de executare este cea de la sediul creditoarei, respectiv Judecătoria Cluj-Napoca.

Învestită prin declinare, Judecătoria Cluj-Napoca, prin încheierea civilă nr. 7066/2022 din 25 noiembrie 2022, a admis excepția de necompetență teritorială, invocată de intimată, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți, în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a dispune astfel, instanța a constatat aplicabilitatea în speță a prevederilor art. 714 alin. (1) și a art. 651 alin. (1)-(3) C. proc. civ., precum și a considerentelor Deciziei nr. 2/27.09.2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

Astfel, a reținut că Judecătoria Sectorului 2 București este instanța de executare, având în vedere că potrivit dovezii de interogare DEPABD efectuată de organul de executare, domiciliul debitorilor la data sesizării organului de executare, este situat în București, str. x, fiind domiciliul acestora încă din anul 2015, iar instanța care a pronunțat încheierea de încuviințare a executării silite este Judecătoria Sectorului 2 București, prin încheierea din 02 februarie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă contestația la executare împotriva executării silite ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 al BEJ D., prin care contestatorii au solicitat instanței să dispună anularea executării propriu-zise și a tuturor formelor de executare întocmite în dosarul de executare, precum și întoarcerea executării efectuate în dosarul execuțional ca urmare a anulării executării silite propriu-zise.

Înalta Curte constată că, în speță, Judecătoria Sectorului 2 București și Judecătoria Cluj-Napoca și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, ambele făcând aplicarea dispozițiilor art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 C. proc. civ., prima reținând că domiciliul contestatorilor este în Australia, sens în care instanța de executare este cea de la sediul creditoarei, iar a doua instanță reținând că, raportat la obiectul dosarului, sunt incidente considerentele deciziei RIL nr. 20/2021, respectiv principiul unicității instanței de executare.

Contestația la executare este de competența exclusivă a instanței de executare, așa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborate cu dispozițiile art. 651 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

Conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (3) C. proc. civ. instanța de executare soluționează contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Astfel cum rezultă din înscrisurile dosarului și ale dosarului execuțional, prin încheierea din 2 februarie 2022, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București – secția civilă, în dosarul nr. x/2022, aflată la fila x în vol. I al Judecătoriei Sectorului 2 București, a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite formulată de petentul BEJ D. și a fost încuviințată executarea silită a debitorilor A. și B. în dosarul de executare silită nr. x/2022, în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de garanție reală imobiliară autentificat sub nr. x/13.10.2008 de Notar Public E. din cadrul BNP F., G., H., prin toate modalitățile de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului creditorului C. rezultat din titlul executoriu, precum și a cheltuielilor de executare.

În acest context, se reține că, potrivit dezlegărilor obligatorii date de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunțată în recurs în interesul legii, aplicabile mutatis mutandis în litigiul pendinte, s-a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Aplicând pentru identitate de raționament aceste statuări și în speța de față, se reține că în ceea ce privește competența de soluționare a contestației la executare, competența instanței de executare dobândită la data sesizării sale cu cererea de încuviințare a executării silite, rămâne aplicabilă pentru întreaga durată a executării silite, indiferent de data sesizării instanței de executare cu cereri sau incidente ulterioare circumscrise fazei executării silite, precum contestația la executare, cererea de suspendare a executării silite sau cererea de întoarcere a executării silite.

Cum cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă de Judecătoria Sectorului 2 București, nefiind incidentă o ipoteză de excepție, în sensul art. 651 alin. (3) teza finală din C. proc. civ., care să justifice determinarea competenței în speță, în raport cu alte criterii, competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare se va stabili în favoarea judecătoriei care a încuviințat executarea silită, ca instanță de executare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 2 București este instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.