ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2460/2018

HOTĂRÂRE

05.06.2018

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2460/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Ședința publică din data de 5 iunie 2018

Asupra conflictului negativ de competență:

Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Sectorului 5 București la data de 20 februarie 2017, sub nr. x/2017, contestatorul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin mandatar DGRFP Galați AJFP Constanța, în contradictoriu cu intimatul A. și terțul poprit B. a formulat cerere de suspendare a executării silite și contestație la executare împotriva popririi emise la data de 02 februarie 2017 și a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare emise la data de 02 februarie 2017 în dosarul de executare nr. 56/2015 al BEJ C., prin care s-a înființat poprirea asupra conturilor deschise pe numele Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice deschise la B. până la achitarea debitului în valoare de 10.371,17 RON, solicitându-se anularea executării și a actelor de executare ca fiind nelegale.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 711 și urm. C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 8073 din 14 noiembrie 2017, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței teritoriale și, în consecință, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

În argumentarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut, în esență, că petenta a mai formulat o cerere asemănătoare, îndreptată împotriva actelor de executare emise de B.E.J. C. în același dosar de executare, nr. 56/2015, cerere soluționată prin sentința civilă nr. 15181/16.12.2015 pronunțată în dosarul nr. x/2015 al Judecătoriei Constanța.

În consecință, s-a apreciat că instanța de executare aleasă de debitor, după criteriul sediului acestuia, este Judecătoria Constanța, care de altfel s-a și pronunțat în legătură cu competența sa din punct de vedere teritorial.

Prin sentința civilă nr. 3919 din 10 aprilie 2018, Judecătoria Constanța, secția Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale și, în consecință, a declinat competența soluționării cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Prin aceeași sentință, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

În temeiul art. 134 C. proc. civ. s-a dispus suspendarea judecății cauzei.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că instanța de executare nu poate fi stabilită numai în considerarea soluționării, anterior, a altor contestații la executare de către Judecătoria Constanța, având în vedere că singurul criteriu în funcție de care se stabilește competența instanței de executare este domiciliul/sediul debitorului.

Prin urmare, s-a apreciat că Judecătoria Sectorului 5 București este competentă să soluționeze litigiul, ca instanță în circumscripția căreia se află sediul debitorului, având în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale reglementată în această materie, raportat la dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 3 și art. 131 C. proc. civ., coroborat cu art. 713 alin. (1) și art. 650 alin. (1) din C. proc. civ., în forma aflată în vigoare la data sesizării executorului judecătoresc cu cererea de executare silită formulată de creditor, respectiv 09.02.2015.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 9 mai 2018, stabilindu-se termen de judecată astăzi când instanța a hotărât următoarele:

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 135 C. proc. civ. ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, va pronunța regulatorul de competență stabilind competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, pentru următoarele considerente:

Instanța reține că obiectul litigiului îl reprezintă cererea de suspendare a executării silite și contestația la executare împotriva popririi emise la data de 02 februarie 2017 și a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare emise la data de 02 februarie 2017 în dosarul de executare nr. 56/2015 al BEJ C., prin care s-a înființat poprirea asupra conturilor deschise pe numele Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice deschise la B. până la achitarea debitului în valoare de 10.371,17 RON, solicitându-se anularea executării și a actelor de executare ca fiind nelegale.

Prin sentința civilă nr. 15181 din 16 decembrie 2015 pronunțată de Judecătoria Constanța, secția Civilă, s-a admis în parte contestația la executare formulată de contestatorul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin mandatar Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța în contradictoriu cu intimatul A..

A fost anulată somația emisă la data de 10 februarie 2015, precum și actele de executare subsecvente efectuate în cadrul dosarului de executare silită nr. x/2015 al BEJ C. în ceea ce privește suma de 3.500 RON reprezentând debit.

A fost anulată încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare emisă la data de 09 februarie 2015 în dosarul de executare silită nr. x/2015 al BEJ C. în ceea ce privește suma de 429,71 RON reprezentând onorariu executor judecătoresc. A fost obligat contestatorul la plata către BEJ C. a sumei de 29,76 RON reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de transmiterea dosarului de executare nr. 56/2015. A fost obligat intimatul la plata către contestator a sumei de 29,76 RON reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de transmiterea dosarului de executare nr. 56/2015. A fost respinsă ca neîntemeiată cererea intimatului privind obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte constată că cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța în cadrul dosarului nr. x/2015 este asemănătoare cu cea formulată în cadrul dosarului nr. x/2017, întrucât vizează acte de executare emise de BEJ C. în dosarul de executare nr. 56/2015.

În consecință, având în vedere că Judecătoria Constanța și-a reținut competența de soluționare a contestației la executare în cadrul dosarului nr. x/2015, în aplicarea principiului unicității instanței de executare, Înalta Curte va stabili competența soluționării contestației la executare în litigiul pendinte în favoarea aceleiași instanțe, respectiv Judecătoria Constanța, ca instanță de executare aleasă de debitor după criteriul sediului acestuia.

Prin urmare, față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.