ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 584/2017

Decizia nr. 584/2017 Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București, la data de 17 noiembrie 2016, sub nr. x/299/2016, B.E.J., A. a solicitat încuviințarea executării silite în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 11894 din 15 septembrie 2016, pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București în Dosarul nr. x/301/2016, în favoarea creditorului SC B. SRL împotriva debitorului SC C. SA. Prin sentința civilă nr. 20928 din 23 noiembrie 2016, Judecătoria sectorului 1 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu de instanță, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Instanța a reținut, în sinteză, că în raport de prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., cererea este de competența Judecătoriei Sibiu, având în vedere că sediul debitorului se află în raza teritorială a acestei instanțe. Prin sentința civilă nr. 6961 din 21 decembrie 2016, Judecătoria Sibiu a decimat în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București competența teritorială de soluționare a cauzei, excepția fiind invocată din oficiu de instanță, reținându-se că sediul debitoarei este în București, sectorul 3, motiv pentru care, în raport de dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., revine acestei instanțe competența de soluționare a cauzei.

Astfel, raportat la dispozitivul sentinței civile nr. 11894 din 15 septembrie 2016, pronunțată de Judecătoria sector 3 București, în Dosar nr. x/301/2016, precum și la dispozițiile Hotărârii nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii, instanța a reținut că sediul debitoarei, respectiv București, sector 3, se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei sector 3 București, iar nu în circumscripția Judecătoriei Sibiu. Prin sentința civilă nr. 600 din 25 ianuarie 2017, Judecătoria sectorului 3 București a admis excepția incompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu declinând competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea judecătorie Sibiu.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, instanța a suspendat judecata cauzei până Ia soluționarea conflictului și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție spre competentă soluționare. În sinteză, instanța a reținut că, potrivit datelor furnizate de D., sediul debitoarei SC C. SA, era, la data formulării cererii de încuviințare a executării silite, în Sibiu, iar nu în București, motiv pentru care, în raport de dispozițiile art. 666 și art. 651 alin. (1) C. proc. civ., revine Judecătoriei Sibiu competența teritorială de soluționare a cauzei. Analizând conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legai sesizată, în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc.

civ., Înalta Curte reține următoarele: Acțiunea ce face obiectul învestirii instanței este o cerere de încuviințare a executării silite, formulată de B.E.J., A. împotriva debitoarei SC C. SA, la cererea creditoarei SC E. SRL, prin care s-a solicitat executarea silită a titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 11894 din 15 septembrie 2016, pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București în Dosarul nr. x/301/2016, în toate modalitățile de executare. Cererea a fost înregistrată la B.E.J., A. la data de 16 noiembrie 2016, tar la Judecătoria sectorului 1 București, prima instanță sesizată, la data de 12 noiembrie 2016. Înalta Curte reține că, potrivit art. 666 alin. (1) C. proc. civ.

„În termen de maximum 3 zile de la Înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviințarea executării de către instanța de executare, căreia îi va înainta, în copie certificată de el pentru conformitate cu originalul, cererea creditorului, titlul executoriu, încheierea prevăzuta Ia art. 665 alin. (1) și dovada achitării taxei Judiciare de timbru". Potrivit ari. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ. „Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul, debitorului, în afara cazurilor în care legea nu dispune altfel". Așa fiind, singura soluție care se impune este stabilirea competenței instanței de executare prin raportare la domiciliul sau sediul debitorului la data sesizării organului de executare, așa cum rezultă din interpretarea literală a dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc.

civ. Se observă însă că, în cauză, instanțele aflate în conflict au interpretat diferit prevederile legale menționate, în legătură cu sediul debitoarei, reținând fie sediul din titlul executoriu, fie sediul de la data formulării cererii de executare silită. Se constată că, potrivit înscrisului aflat la fila 9 în dosarul Judecătoriei sectorului 1 București, ce conține datele furnizate de D., raportate la înregistrări efectuate în D. până la 26 noiembrie 2016, sediul debitoarei era, la momentul sesizării organului de executare, în municipiul Sibiu, jud. Sibiu, sediu valabil începând cu data de 18 martie 2011. În considerarea celor de mai sus, competența de soluționare a cauzei va fi stabilită în favoarea judecătoriei Sibiu, instanță în circumscripția căreia se află sediul debitoarei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 martie 2017.