ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 584/2017

Decizia nr. 584/2017

Asupra conflictului negativ de

competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1

București,  la data de 17 noiembrie 2016, sub nr. x/299/2016,

B.E.J., A. a

solicitat

încuviințarea executării silite în baza titlului executoriu

reprezentat de sentința civilă nr. 11894 din 15 septembrie 2016,

pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București în Dosarul

nr. x/301/2016, în favoarea creditorului SC B. SRL împotriva debitorului SC C.

SA.

Prin sentința civilă nr. 20928 din 23 noiembrie

2016, Judecătoria sectorului 1 București a admis excepția

necompetenței teritoriale, invocată din oficiu de instanță,

declinând competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Sibiu.

Instanța a reținut, în sinteză,

că în raport de prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., cererea este

de competența Judecătoriei Sibiu, având în vedere că sediul

debitorului se află în raza teritorială a acestei instanțe.

Prin sentința civilă nr. 6961 din 21 decembrie

2016, Judecătoria Sibiu a decimat în favoarea Judecătoriei sectorului

3 București competența teritorială de

soluționare a cauzei,

excepția fiind

invocată din oficiu de instanță, reținându-se că

sediul debitoarei este în București, sectorul 3, motiv pentru care, în

raport de dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., revine acestei

instanțe competența de soluționare a cauzei.

Astfel, raportat la dispozitivul

sentinței civile nr. 11894 din 15 septembrie 2016, pronunțată de

Judecătoria sector 3 București, în Dosar nr. x/301/2016, precum

și la dispozițiile Hotărârii nr. 337/1993 pentru stabilirea

circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă

judecătorii, instanța a reținut că sediul debitoarei,

respectiv București, sector 3, se află în circumscripția

teritorială a Judecătoriei sector 3 București, iar nu în

circumscripția Judecătoriei Sibiu.

Prin sentința civilă nr. 600 din 25

ianuarie 2017, Judecătoria sectorului 3 București a admis

excepția incompetenței teritoriale a instanței, invocată

din oficiu

declinând competența teritorială de

soluționare a cauzei în favoarea judecătorie Sibiu. Constatând ivit

conflictul negativ de competență, instanța a suspendat judecata

cauzei până Ia soluționarea conflictului și a înaintat dosarul Înaltei

Curți de Casație și Justiție spre competentă

soluționare.

În sinteză, instanța a reținut

că, potrivit datelor furnizate de D., sediul debitoarei SC C. SA, era, la

data formulării cererii de încuviințare a executării silite, în

Sibiu, iar nu în București, motiv pentru care, în raport de

dispozițiile art. 666 și art. 651 alin. (1) C. proc. civ., revine

Judecătoriei Sibiu competența teritorială de soluționare a

cauzei.

Analizând conflictul negativ de

competență, cu a cărui judecată a fost legai sesizată,

în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc.

civ., Înalta Curte reține următoarele:

Acțiunea ce face obiectul învestirii

instanței este o cerere de încuviințare a executării silite,

formulată de B.E.J., A. împotriva debitoarei SC C. SA, la cererea

creditoarei SC E. SRL, prin care s-a solicitat executarea silită a titlului

executoriu constând în sentința civilă nr. 11894 din 15 septembrie

2016, pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București în Dosarul

nr. x/301/2016, în toate modalitățile de executare.

Cererea a fost înregistrată la B.E.J., A.

la data de 16 noiembrie 2016, tar la Judecătoria sectorului 1

București, prima instanță sesizată, la data de 12 noiembrie

2016.

Înalta Curte reține că, potrivit art.

666 alin. (1) C. proc. civ. „În termen de maximum 3 zile de la Înregistrarea

cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviințarea

executării de către instanța de executare, căreia îi va

înainta, în copie certificată de el pentru conformitate cu originalul,

cererea

creditorului, titlul

executoriu, încheierea prevăzuta Ia art. 665 alin. (1) și dovada

achitării taxei Judiciare de timbru".

Potrivit ari. 651 alin. (1) teza I C. proc.

civ. „Instanța de executare este judecătoria în a cărei

circumscripție se află, la data sesizării organului de

executare, domiciliul sau, după caz, sediul, debitorului, în afara cazurilor

în care legea nu dispune altfel".

Așa fiind, singura soluție care se

impune este stabilirea competenței instanței de executare prin

raportare la domiciliul sau sediul debitorului la data sesizării organului

de executare, așa cum rezultă din interpretarea literală a

dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Se observă însă că, în

cauză, instanțele aflate în conflict au interpretat diferit

prevederile legale menționate, în legătură cu sediul debitoarei,

reținând fie sediul din titlul executoriu, fie sediul de la data

formulării cererii de executare silită.

Se constată că, potrivit înscrisului

aflat la fila 9 în dosarul Judecătoriei sectorului 1 București, ce

conține datele furnizate de D., raportate la înregistrări efectuate

în D. până la 26 noiembrie 2016, sediul debitoarei era, la momentul

sesizării organului de executare, în municipiul Sibiu, jud. Sibiu, sediu

valabil începând cu data de 18 martie 2011.

În considerarea celor de mai sus,

competența de soluționare a cauzei va fi stabilită în favoarea

judecătoriei Sibiu, instanță în circumscripția căreia

se află sediul debitoarei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 28 martie 2017.