ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 408/2017
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 408/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia
nr. 408/2017
Asupra
conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria
Suceava și Judecătoria Sectorului 5 București constată
următoarele:
Prin
cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 4
noiembrie 2016 sub dos. nr. x/314/2016, Biroul Executorului Judecătoresc
A., din circumscripția Curții de Apel București a solicitat
încuviințarea executării silite la cererea creditoarei SC B. SRL
împotriva debitoarei C., a titlului executoriu reprezentat de contractul de
credit de consum nr. X din 07 august 2009, prin poprire asupra sumelor de bani
datorate de terții popriți cu sediul în raza de competență
a Judecătoriei Suceava.
La
termenul de judecată din 14 noiembrie 2016, instanța a invocat din
oficiu excepția de necompetență teritorială a
Judecătoriei Suceava.
Prin
Sentința civilă nr. 4293 din 14 noiembrie 2016, pronunțată
de Judecătoria Suceava a fost admisă excepția necompetenței
teritoriale și pe cale de consecință a fost declinată
competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei
Sectorului 5 București, pentru următoarele considerente:
Astfel,
s-a reținut că potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ.,
instanța de executare este judecătoria în a cărei
circumscripție se afla la data sesizării organului de executare,
domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care
legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului
nu se află în țară este competentă judecătoria în a
cărei circumscripție se află, la data sesizării organului
de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă
acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei
circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc
învestit de creditor".
Conform
alin. (3) al aceluiași text legal, instanța de executare
soluționează cererile de încuviințare a executării silite,
contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute
în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în
competența altor instanțe sau organe.
În
raport dispozițiile legale sus evocate, instanța a constatat că
Judecătoria Suceava nu este competentă în ce privește
soluționarea litigiului, față de faptul că debitoarea C.
are domiciliul în municipiul București, Sector 5, nefiind în raza de
competență a Judecătoriei Suceava.
Cum
în cauza dedusă judecății domiciliul debitoarei se află în
circumscripția Judecătoriei Sectorului 5 București, s-a constatat
că în raport de dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ.,
instanța competentă să dispună încuviințarea
executării silite împotriva debitoarei prin poprire este Judecătoria
Sectorului 5 București, în condițiile în care singurul criteriu
prevăzut de dispozițiile legale mai sus evocate pentru stabilirea
competenței instanței de executare este domiciliul debitorului la
data sesizării organului de executare.
La
data de 07 decembrie 2016, cauza a fost înregistrată pe rolul
Judecătoriei Sectorului 5 București.
Prin
Sentința civilă nr. 8811 din 13 decembrie 2016, pronunțată
de Judecătoria Sectorului 5 București, secția a II-a
civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale
fiind declinată competența de soluționare a cauzei având ca
obiect executarea silită prin poprire asupra conturilor deținute la
terții popriți cu sediul pe raza Judecătoriei Suceava în baza
titlului executoriu reprezentat de contactul de credit de consum nr. X din 07
august 2009, în favoarea Judecătoriei Suceava.
Pentru
a pronunța această hotărâre s-a reținut că legea
procesuală aplicabilă în speță, față de data
introducerii cererii de executare silită la executor (30 noiembrie 2011)
este reprezentată de C. proc. civ. de la 1865, după cum rezultă
din interpretarea dispozițiilor art. 25 alin. (1) din C. proc. civ. în
vigoare. S-a constatat că nu poate fi reținută aplicabilitatea
Noului C. proc. civ., iar instanța inițial investită nu a
făcut o analiză a modului de aplicare în timp a legii procesuale.
S-a
mai reținut că regulile procedurii necontencioase, care sunt
aplicabile în cazul soluționării unei cereri de încuviințare a
executării silite obligă instanța sesizată cu o astfel de
cerere să își verifice din oficiu competența, putând cere
părții lămuririle necesare, iar în ipoteza în care se
declară necompetentă să dispună trimiterea dosarului
instanței în drept să hotărască potrivit art. 334 C. proc.
civ.
S-a
constatat că potrivit art. 373 alin. (1) C. proc. civ., soluționarea
cererii de încuviințare a executării silite este de competența
instanței de executare, iar alin. (2) al aceluiași text legal
stabilește competența materială și teritorială în
favoarea judecătoriei în circumscripția căreia se va face
executarea, în afara cazurilor în care legea nu dispune altfel.
În
funcție de forma de executare silită aleasă de creditor
(executare silită mobiliară, imobiliară și poprire)
instanța de executare va fi cea de la locul situării bunurilor mobile
sau imobile ce fac obiectul procedurii, sau cea de la sediul/domiciliul
terțului poprit.
Cum
în cauză creditorul a indicat în cererea de încuviințare a
executării silite forma de executare poprirea, referindu-se în mod expres
la terții popriți din raza de competență a
Judecătoriei Suceava, s-a concluzionat că aceasta este instanța
competentă, motiv pentru care a fost declinată competența de
soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.
Constatând
ivit conflictul negativ de competență, Judecătoria Sectorului 5
București a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și
Justiție pentru regulator de competență. Asupra conflictului
negativ de competență ivit între Judecătoria Suceava și
Judecătoria Sectorului 5 București, în ce privește
soluționarea cererii de încuviințare a executării silite a
titlului executoriu reprezentat de contractul de credit de consum nr. X din 07
august 2009, Înalta Curte urmează a analiza cauza din perspectiva modului
de aplicare în timp a legii procesuale raportat la data înregistrării
cererii de executare silită la BEJ A. 30 noiembrie 2011:
Dispozițiile
art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010
privind C. proc. civ. prevăd că "dispozițiile Codului de
procedură civilă se aplică numai proceselor și
executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare."
De asemenea art. 24 din Noul C. proc. civ. (intrat în vigoare la 15 februarie
2013) prevede că: "dispozițiile legii noi de procedură se
aplică numai proceselor și executărilor silite începute
după intrarea acesteia în vigoare".
În
același sens dispozițiile art. 25 alin. (1) din același act
normativ prevăd că "procesele în curs de judecată și
executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei
legi".
Față
de aceste dispoziții legale, Înalta Curte reține că în
condițiile în care cererea de executare silită împotriva debitoarei
C. a fost înregistrată la BEJ A. sub nr. 1590 E la data de 30 noiembrie
2011, dată la care era în vigoare C. proc. civ. de la 1865, executarea
silită este guvernată de dispozițiile legii sub care a început,
respectiv de dispozițiile art. 373 C. proc. civ. de la 1865.
Potrivit
dispozițiilor art. 373 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârile
judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de
către executorul judecătoresc din circumscripția
judecătoriei în care urmează să se efectueze executarea (...)".
De
asemenea, dispozițiile alin. (2) ale aceluiași articol prevăd
că "instanța de executare este judecătoria în
circumscripția căreia se face executarea, în afara cazurilor în care
legea dispune altfel".
Cu
referire la obiectul cererii deduse judecății se reține că
s-a solicitat încuviințarea executării silite, prin poprirea
disponibilităților bănești pe care debitoarea C. le-ar
deține la terții popriți, care au sediul în circumscripția
Judecătoriei Suceava.
Conform
dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., poprirea se
înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc
de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul
terțului poprit, iar potrivit art. 373
1
alin. (2) C. proc.
civ., instanța de executare este cea care încuviințează
executarea silită a obligației stabilite prin titlul executoriu.
De
asemenea, în sensul dispozițiilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ.,
instanța de executare este judecătoria în circumscripția
căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune
altfel.
Din
perspectiva celor expuse, cum în cauză creditoarea a indicat în cererea de
încuviințare a executării silite forma de executare poprirea,
referindu-se în mod expres la terții popriți din raza de
competență a Judecătoriei Suceava, Înalta Curte în temeiul art.
22 alin. (3) C. proc. civ. de la 1865, urmează a stabili competența
de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Stabilește
competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei
Suceava.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 24 februarie 2017.
Procesat
de GGC - GV