ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 470/2017

HOTĂRÂRE

16.03.2017

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 470/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia nr. 470/2017

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele;

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr. x/314/2016 la 4 noiembrie 2016, Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviințarea executării silite prin poprire la terții popriți cu sediul în raza de competență a Judecătoriei Suceava, cu privire la sumele de bani datorate SC B. SRL de către debitoarea C., în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit de consum nr. 42055898419003 din 12 decembrie 2007.

Prin sentința civilă nr. 4623 din 5 decembrie 2016, Judecătoria Suceava a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București.

În motivarea soluției sale, instanța a reținut următoarele considerente:

Potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., „

instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor”, iar conform alin. (3)

„instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe”.

Instanța a constatat faptul că Judecătoria Suceava nu este competentă în raport de sediul/domiciliul debitorului,

în București, sector 5.

Astfel învestită, Judecătoria sectorului 5 București, prin sentința civilă nr. 290 din 16 ianuarie 2017

, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava, și constatând ivit conflictul negativ de competență a înaintat cauza către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În motivarea hotărârii de declinare, instanța a reținut, în esență, următoarele considerente:

În prealabil, față de data înregistrării cererii de executare silită la organul de executare, respectiv 30.11.2011, instanța a reținut faptul că, prin raportare la art. 24 și art. 622 alin. (2) teza a II-a din noul C. proc. civ., în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ. din 1865.

Potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ. din 1865 „Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel”.

În speță, s-a solicitat încuviințarea executării silite prin poprire la terții popriți cu sediul în circumscripția Judecătoriei Suceava. Prin urmare, executarea silită urmează a se desfășura în raza de competență a Judecătoriei Suceava, în situația în care executorul va identifica terți popriți cu sediul în circumscripția respectivă. De altfel, la dosar au fost depuse înscrisuri din care reiese că debitoarea ar fi angajată la o societate cu sediul în localitatea Șcheia, aflată în circumscripția Judecătoriei Suceava, acesta fiind motivul pentru care creditoarea a și solicitat ca executarea să se facă prin poprire la angajatorul debitoarei.

Pe de altă parte, chiar dacă nu ar fi existat informații cu privire la veniturile sau alte bunuri ale debitoarei, instanța nu ar fi putut decât să prezume, până la proba contrară, că executarea urmează a se realiza la domiciliul debitoarei, care este situat tot în localitatea Șcheia, adică tot în circumscripția Judecătoriei Suceava, conform fișei extrase din baza de date a Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date.

Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că Judecătoria Suceava este competentă să soluționeze cererea, pentru următoarele considerente:

Obiectul prezentului dosar îl constituie cererea formulată de Biroul Executorului Judecătoresc A. privind încuviințarea executării silite prin poprire la terții popriți cu sediul în raza de competență a Judecătoriei Suceava, cu privire la sumele de bani datorate SC B. SRL de către debitoarea C., în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit de consum nr. 42055898419003 din 12 decembrie 2007.

Cererea de executare silită a fost înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc A. la data de 30.11.2011.

Având în vedere principiul neretroactivității legii civile, potrivit căruia legea civilă se aplică numai situațiilor ivite după adoptarea sa, iar nu și situațiilor trecute, precum și dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 (legea de punere în aplicare a noului cod), cu modificările ulterioare, se reține că dispozițiile noului C. proc. civ. se aplică doar executărilor silite începute după intrarea în vigoare a noii reglementări.

De asemenea, art. 25 alin. (1) noul C. proc. civ. prevede că procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.

Potrivit art. 622 alin. (2) din noul C. proc. civ. „executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare”.

Pentru rezolvarea conflictului de legi în cazul schimbării reglementărilor în materia executării silite, legiuitorul nu are în vedere data la care titlul a cărui executare se urmărește a devenit sau putea deveni executoriu, ci data la care creditorul a sesizat organul de executare, conform art. 622 alin. (2) din noul C. proc. civ.

În speță, cererea de executare silită a fost înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc A. la data de 30.11.2011, anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ. (15 februarie 2013).

Prin urmare, în cauză sunt incidente dispozițiile vechiului C. proc. civ., respectiv dispozițiile art. 373 alin. (3) C. proc. civ. - 1865, în vigoare la data formulării cererii - 30.11.2011, potrivit cărora cererile de încuviințare a executării silite sunt soluționate instanța de executare, astfel cum este definită de art. 373 alin. (2) C. proc. civ. - 1865, respectiv judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Cum executarea silită se poate desfășura în mai multe modalități și forme, respectiv în raza imobilului urmărit, în raza unde se află bunurile mobile urmărite sau în raza sediilor terților popriți, potrivit textului de lege enunțat mai sus, și cum în cauză, prin cererea de încuviințare a executării silite s-a indicat în mod expres că executarea se va realiza prin poprire la terții popriți cu sediul în raza de competență a Judecătoriei Suceava, aceasta este instanța de executare, în raport de dispozițiile legale menționate.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 22 alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865, instanța competentă teritorial să judece pricina este Judecătoria Suceava.