ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1337/2018

HOTĂRÂRE

19.04.2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1337/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu Ia data de 31.01.2018, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviințarea executării silite în toate formele de executare a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1084/23.02.2017, pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar nr. x/2016, împotriva debitoarei B., prin reprezentant C., cu sediul în București, pentru recuperarea creanței în cuantum de 1.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată și a cheltuielilor de executare silită în dosarul de executare nr. x/2018.

Prin sentința civilă nr. 471 din 6 februarie 2018, Judecătoria Sibiu, secția civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București competența de soluționare a pricinii.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut ca fiind relevante dispozițiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora executorul judecătoresc va solicita încuviințarea executării silite de către instanța de executare, care este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul, sau, după caz, sediul debitorului, dacă legea nu dispune altfel - art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Având în vedere că debitorul indicat în cererea de încuviințare a executării silite are sediul în București, rezultă că cererea privind încuviințarea executării silite nu este de competența judecătoriei Sibiu.

Faptul că executorul judecătoresc a solicitat ca executarea să se facă prin poprire asupra terțului Societatea Civilă de Executori Judecătorești D., cu sediul în Sibiu, nu are nicio influență asupra stabilirii competenței instanței, întrucât terțul ce urmează a fi poprit nu este debitor în procedura de încuviințare a executării silite asupra titlului executoriu originar, și anume sentința civilă nr. 1084/2017 din data de 23.02.2017.

Prin sentința civilă nr. 3057 din 9 martie 2018, Judecătoria Sectorului 4 București, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Sibiu. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În pronunțarea soluției au fost avute în vedere dispozițiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ., evocate anterior, precum și ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ., care statuează că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află la data sesizării organului de executare, domiciliul, sau, după caz, sediul debitorului, dacă legea nu dispune altfel. De asemenea, în continuare, se menționează că dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului.

S-a reținut că, în speță, debitoare este societatea B., iar creditoare este E., în raza teritorială a Judecătoriei Sectorului 4 București aflându-se doar sediul mandatarei creditoarei, respectiv a societății C. S.R.L.

În ceea ce o privește pe debitoare, instanța a constatat că aceasta nu are sediul social în România, având în vedere că nu este organizată conform vreuneia dintre formele de organizare a societăților prevăzute în legislația românească.

Cum sediul debitoarei nu se află în România, devine incidentă competența subsidiară, respectiv judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului. Potrivit înscrisurilor de la dosarul cauzei, creditoarea are domiciliul în municipiul Sibiu, urmând a se va declina competența de soluționare a pricinii în favoarea judecătoriei Sibiu.

Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că, în cauză, competența soluționării litigiului revine Judecătoriei Sibiu, pentru considerentele ce succed:

Prin cererea înregistrată pe roiul Judecătoriei Sibiu s-a cerut încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1084/23.02.2017, pronunțată de judecătoria Sibiu, secția civilă în dosar nr. x/2016, la solicitarea creditoarei E., privind pe debitoarea B.

Potrivit prevederilor art. 666 alin. (1) C. proc. civ., executorul judecătoresc va solicita instanței de executare încuvințarea executării silite.

În conformitate cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ. "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Textul legal evocat instituie o competență în care prioritatea este acordată succesiv instanței în circumscripția căreia se regăsește sediul/domiciliul debitorului, creditorului, iar în ultimul rând al biroului executorului judecătoresc învestit de către creditor.

Înalta Curte reține că debitoarea B. nu își are sediul social în România, aceasta nefimd constituită în conformitate cu formele de organizare a societăților, reglementate de legislația românească. Într-o atare situație, respectând ordinea instituită de către dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., competența de soluționare a pricinii revine instanței în a cărei circumscripție se găsește domiciliul creditoarei E., în speță, Sibiu, localitate aflată în raza teritorială a Judecătoriei Sibiu.

Este fără relevanță în stabilirea competenței sediul social al reprezentantului debitoarei, din București, indicat atât în cererea de executare silită, cât și în titlul executoriu, în condițiile în care sediul debitoarei B. nu se află în România, iar dispozițiile art. 651 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. prevăd expres că în cazul în care domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului.

Față de aceste considerente, competența de soluționare a pricinii va ti stabilită în favoarea Judecătoriei Sibiu.