ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1953/2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1953/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu la data de 23 martie 2018, BEJ A. a solicitat, la cererea creditoarei B., încuviințarea executării silite împotriva debitoarei C. SARL, prin mandatar D. S.R.L., în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 6898/14.12.2017 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2017, până la realizarea dreptului rezultat din titlul executoriu, la care se adaugă cheltuielile de executare silită, în dosarul de executare nr. 438/2018.

De asemenea, s-a solicitat în mod expres să se procedeze la executarea silită prin poprire la terțul poprit Biroul Executorului Judecătoresc E., cu sediul în județul Alba, pentru sumele recuperate de acesta pentru debitoare.

În drept, au fost invocate prevederile art. 666 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 1611 471 din 29 martie 2018, Judecătoria Sibiu, secția civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, precum și faptul că debitorul indicat în cererea de încuviințare a executării silite are sediul în București.

Judecătoria Sectorului 4 București, prin sentința nr. 5866 din 7 mai 2018, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat, la rândul său, competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Sibiu. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a-l soluționa.

Pentru a pronunța această sentintă, Judecătoria Sectorului 4 a reținut incidența dispozițiilor art. 666 alin. (1) C. proc. civ., precum și ale art. 651 alin. (1) teza a II-a din același cod care statuează că dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului.

S-a reținut că sediul debitoarei C. SARL din titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 6898/14.12.2017 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2017 nu se află în România, ci este în Luxemburg, fiind incidente în materie de competență teritorială dispozițiile art. 651, alin. (1), teza a II-a C. proc. civ., în sensul că este competentă din punct de vedere teritorial în soluționarea cererii de încuviințare a executării silite judecătoria în a cărei circumscripție teritorială se află la data sesizării executorului judecătoresc domiciliul creditoarei.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu la data de 23 martie 2018, BEJ A. a solicitat, la cererea creditoarei B., încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 6898/14.12.2017 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2017, împotriva debitoarei C. S.A.R.L, prin mandatar D. S.R.L.

Potrivit prevederilor art. 666 alin. (1) C. proc. civ., executorul judecătoresc va solicita instanței de executare încuvințarea executării silite.

În conformitate cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ. "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Textul legal evocat instituie o competență în care prioritatea este acordată succesiv instanței în circumscripția căreia se regăsește sediul/domiciliul debitorului, creditorului, iar în ultimul rând al biroului executorului judecătoresc învestit de către creditor.

În ceea ce privește norma legală care a determinat ivirea conflictului negativ de competență, se constată că ambele instanțe au reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 651 C. proc. civ., însă Judecătoria Sibiu s-a raportat la sediul mandatarului D. S.R.L., respectiv localitatea București, iar Judecătoria Sectorului 4 s-a raportat la sediul debitoarei C. SARL care se află în străinătate.

Din analiza actelor din dosar (cererea de executare silită și titlu executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 6898/14.12.2017 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2017), Înalta Curte constată că debitoarea C. SARL este reprezentată în proces de mandatar D. S.R.L., cu sediul procedural ales în București.

Totodată, din verificările efectuate prin intermediul aplicației ECRIS în dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Sibiu în care a fost pronunțată sentința civilă ce constituie titlul executoriu în cererea de executare silită de față, s-a constatat că prin precizarea depusă la dosar la data de 6 decembrie 2017, societatea C. SARL a arătat că este înmatriculată în Luxemburg, fiind reprezentată în proces de D. S.R.L., cu sediul procedural ales în București.

Este de reținut că sub aspectul stabilii instanței competente teritorial să judece cererea de incuviințare a executării silite nu are relavanță sediul procedural ales al mandatarului D. S.R.L., aflat în București, indicat atât în cererea de executare silită, cât și în titlul executoriu, întrucât calitatea de mandatar și instituția reprezentării nu au efecte juridice în planul competenței și nu atrag o anume competență, ci reprezintă mijloace procedurale prin care părțile înțeleg să figureze în proces.

Ca atare, cum sediul debitoarei C. SARL împotriva căreia urmează să se efectueze executarea silită, nu se află în România, respectând ordinea instituită de către dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., competența de soluționare a pricinii revine instanței în a cărei circumscripție se găsește domiciliul creditoarei B., și anume Judecătoria Sibiu, având în vedere că aceasta este domiciliată în județul Sibiu.

Pentru argumentele prezentate, în aplicarea art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.