ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1584/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu la data de 1 martie 2018, petentul BEJ A. a solicitat ca, prin încheiere, în camera de consiliu, să se încuviințeze executarea silită prin poprire asupra terțului Societatea Civilă de Executori Judecătorești B. pentru sumele recuperate de acesta pentru debitoare, în baza titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 6638/2017 a Judecătoriei Sibiu, în favoarea creditorului C. și împotriva debitoarei D., prin reprezentant legal, E. S.R.L., în vederea recuperării creanței de 2.200,00 RON.

Prin sentința nr. 1098 C. civ. din 6 martie 2018, Judecătoria Sibiu a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei formulate de reclamantă în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

În motivare, instanța a reținut incidența art. 651 alin. (1) C. proc. civ., raportat art. 71 alin. (2) din O.U.G. nr. 50/2010 și la sediul situat în București, al reprezentantului legal al debitorului D., E. S.R.L.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 1 București a pronunțat sentința nr. 1780 din 22 martie 2018, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea conflictului de competență.

În motivare, instanța a reținut incidența art. 651 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ. și că, în prezenta cauză, debitorul este o societate cu sediul în străinătate, mai exact în Elveția.

Instanța a reținut că la dosar nu a fost depusă nicio dovadă în sensul că E. S.R.L. ar fi reprezentantul legal al acestei societăți. Chiar și aplicând aceste dispoziții, art. 651 alin. (1) teza întâi C. proc. civ., nu face referire la sediul reprezentantului legal, ci la sediul debitorului, eventuala alegere a domiciliului la reprezentantul legal neavând implicații asupra competenței instanței.

Având în vedere aceste aspecte, instanța a constatat că devin aplicabile dispozițiile derogatorii prevăzute de art. 651 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., în sensul că instanța de executare este cea de la sediul creditorului, care, în speță, are domiciliul în Municipiul Sibiu.

Dispozițiile enunțate anterior instituie un caz de competență teritorială pe care părțile nu o pot înlătura, iar domiciliul debitoruiui se află în raza teritorială a Judecătoriei Sibiu, fapt pentru care în temeiul art. 129 alin. (2) pct. 3 rap. la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu, BEJ A. a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 6638/2017 a Judecătoriei Sibiu, împotriva debitoarei D.

Înalta Curte a constatat că în dosar nu există nicio probă referitoare la sediul debitoarei, motiv pentru care s-a procedat la verificarea bazei de date a RECOM, de unde a rezultat că această companie nu are sediul în România.

Pe de altă parte, Înalta Curte a reținut că alegerea unui reprezentant legal al debitorului nu poate duce la stabilirea competenței în raport de sediul acestuia, așa cum s-a arătat prin decizia nr. 1605/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I Civilă:

"Înalta Curte subliniază că, dacă s-ar admite determinarea competenței în raport de domiciliul/sediul apărătorului ales sau mandatarului reclamantului, s-ar ajunge la situația în care reclamantului i s-ar permite să aleagă instanța la care să se judece în funcție de baroul avocațial din cadrul căruia își alege apărătorul sau în funcție de domiciliul mandatarului."

Așadar, în raport de împrejurarea că sediul debitoarei nu este în România, devine incident art. 651 alin. (1) partea a II-a C. proc. civ. "Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor" în cauză, sediul creditorului C. este în județ Sibiu, în raport de care Înalta Curte reține că instanța competentă este Judecătoria Sibiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 mai 2018.