ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2097/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2097/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 2097/2016
După
deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea
înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 01.08.2016, sub
nr. x/215/2016, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A., cu sediul
profesional în București, sector 5, a solicitat încuviințarea
executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința
civilă nr. 10211 din 26 noiembrie 2007, pronunțată de
Judecătoria sectorului 3 București în Dosarul nr. x/301/2006, privind
pe creditoarea B., domiciliată în București, sector 5, și pe
debitoarea C., domiciliată în București, sector 3.
În motivare,
a arătat că executarea silită urmează a se efectua asupra
sumelor de bani datorate debitoarei de către terți, cu sediul în
circumscripția Judecătoriei Craiova.
De asemenea,
petentul a specificat că, potrivit declarației 112, depusă la
Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 3 București,
debitoarea C. figurează cu venituri încasate de la D. PFA, cu sediul în
comuna Dragotești, jud. Dolj.
În drept,
cererea privind încuviințarea executării silite a fost
întemeiată pe dispozițiile art. 371 și urm. C. proc. civ., pe
cele ale art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și
Libertăților Fundamentale și pe cele ale art. 21 din
Constituția României, republicată.
Prin
sentința civilă nr. 59 din 3 august 201.6, pronunțată în Dosarul
nr. x/215/2016, Judecătoria Craiova a admis excepția
necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat
competența de soluționare a cererii privind încuviințarea
executării silite în favoarea Judecătoriei sectorului 3
București.
Pentru a
dispune astfel, Judecătoria Craiova a reținut că, potrivit
prevederilor art. 666 alin. (1) C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010,
cererea de încuviințare a executării silite se introduce la
instanța de executare.
Art. 651
alin. (1) din actul normativ mai sus menționat stipulează că
instanța de executare este judecătoria în a cărei
circumscripție se află, la data sesizării organului de
executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara
cazurilor în care legea dispune altfel. Alin. (2) al aceluiași articol
atribuie instanței de executare competența de a soluționa
cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la
executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul
executării silite, cu excepția celor date de lege în competența
altor instanțe sau organe.
Apreciind
că dispozițiile legale care reglementează competența
teritorială sunt de ordine publică, iar excepția
necompetenței teritoriale este absolută, putând fi invocată
și de instanță, în orice stare a procesului, conform art. 247 C.
proc. civ., Judecătoria Craiova a reținut că, în raport de
faptul că domiciliul debitoarei se află în sectorul 3 al municipiului
București, competența teritorială este determinată de
domiciliul acesteia și nu de cel al terțului poprit, indicat în cererea
de încuviințare a executării silite.
Astfel, a
opinat că instanța de executare este unică, indiferent de forma
de executare aleasă și de domiciliul altor persoane implicate în
executarea silită, iar sediul terțului poprit determină doar
competența executorului judecătoresc, nu și pe cea a instanței
de executare.
Față
de considerentele expuse, instanța a admis excepția
necompetenței teritoriale și a declinat competența de
soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei sectorului 3
București, în circumscripția căreia se află domiciliul
debitoarei.
În urma
declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului
3 București la data de 29.08.2016, sub nr. x/215/2016.
Prin
sentința civilă nr. 11628 din 7 septembrie 2016, Judecătoria sectorului
3 București a admis excepția necompetenței teritoriale,
invocată din oficiu, și a declinat competența de
soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova. Constatând
ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea
judecării cauzei și înaintarea dosarului la Înalta Curte de
Casație și Justiție în vederea pronunțării
regulatorului de competență.
Pentru a
dispune astfel, Judecătoria sectorului 3 București a constatat
că, prin raportare la data înregistrării cererii de executare
silită pe rolul biroului executorului judecătoresc, respectiv 03.05.2012,
în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ. de la 1865
și nu cele ale C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010, cum eronat a
apreciat Judecătoria Craiova.
Cu privire la
excepția necompetenței teritoriale, Judecătoria sectorului 3
București a reținut că, potrivit art. 373 alin. (2) C. proc.
civ. instanța de executare este judecătoria în circumscripția
căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune
altfel și că, potrivit alin. (3), instanța de executare
soluționează cererile de încuviințare a executării silite
(...).
În cererea de
încuviințare a executării siiite, petentul B.E.J. A. a arătat
că executarea urmează a se efectua asupra sumelor de bani datorate
debitoarei de către terți, având sediul în circumscripția
Judecătoriei Craiova.
De asemenea,
a specificat că, potrivit declarației 112 depusă la
Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 3 București,
debitoarea C. figurează cu venituri încasate de la D. PFA cu sediul în
comuna Dragotești, jud. Dolj.
Față
de aceste considerente, a admis excepția necompetenței teritoriale a
Judecătoriei sectorului 3 București și a declinat
competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea
Judecătoriei Craiova.
Examinând conflictul
negativ de competență, Înalta Curte reține că, în
cauză, competența soluționării cererii privind
încuviințarea executării silite revine Judecătoriei Craiova,
pentru considerentele care succed:
Potrivit
dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în
aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. dispozițiile acestui
act normativ se aplică numai proceselor și executărilor silite
începute după intrarea sa în vigoare.
În
cauză, cererea privind executarea silită a debitoarei C.,
formulată de creditoarea B., a fost înregistrată la Biroul
Executorului Judecătoresc A. la 03.05.2012, sub nr. x/2012, dată la
care erau în vigoare dispozițiile C. proc. civ. de la 1865.
Prin urmare,
executarea silită este guvernată de normele acestui act normativ, cum
corect a sesizat și Judecătoria sectorului 3 București.
Potrivit
dispozițiilor art. 373 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ.,
dacă prin lege nu se dispune altfel hotărârile
judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de
executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în
care urmează să se efectueze executarea ori, în cazul urmăririi
bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripția
curții de apel în care se află acestea. Instanța de executare
este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea,
în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Ca atare,
locul unde urmează să se efectueze executarea silită este
criteriul stabilit de lege pentru determinarea instanței de executare,
căreia îi revine competența teritorială de a soluționa
cererile de încuviințare a executării silite. Acest criteriu are în
vedere locul unde se realizează, efectiv, executarea, care nu se
confundă cu cel unde are sediul organul de executare.
În procedura
executării silite, locul executării este cel unde se află
bunurile supuse urmăririi.
Din motivarea
cererii privind încuviințarea executării silite, rezultă
că, potrivit declarației 112, depusă de către debitoare la
Administrația Finanțelor Publice Sector 3 București, aceasta
înregistrează venituri de la D. PFA, cu sediul în comuna Dragotești,
jud. Dolj.
De asemenea,
prin cererea privind încuviințarea executării silite, petentul a
menționat că executarea urmează a se efectua asupra sumelor de
bani datorate debitoarei de terții care au sediul în circumscripția
Judecătoriei Craiova.
Prin urmare,
având în vedere că executarea silită urmează să se
facă prin poprire, asupra veniturilor debitoarei de la locul de muncă
mai sus menționat, și cum sediul angajatorului acesteia, terț
poprit, este situat pe raza teritorială a Judecătoriei Craiova,
acestei instanțe îi revine competența de soluționare a cererii
de încuviințare a executării silite.
Față
de considerentele expuse, Înalta Curte va stabili competența de
soluționare a cererii privind încuviințarea executării silite în
favoarea Judecătoriei Craiova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește
competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei
Craiova.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 28 octombrie 2016.