ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1017/2015

HOTĂRÂRE

03.04.2015

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1017/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

După deliberare, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București la 21 august 2014, sub nr. 60435/30112014, B.E.J., S.S., cu sediul profesional în București, sector 5, a solicitat încuviințarea executării silite, prin poprire, împotriva debitorului S.C., domiciliat în Craiova, jud. Dolj, asupra conturilor deschise la B.C.R. S.A., cu sediul în București, sector 3, la C.E.C. Bank, cu sediul în București, sector 3 și la alte unități bancare având sediul pe raza teritorială a Curții de Apel București, prin punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 7722 din 16 mai 2013, pronunțată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. 1287/230/2011, definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 2250 din 17 decembrie 2013 a Tribunalului Dolj, secția civilă.

În drept, cererea de încuviințare a executării silite a fost întemeiată pe dispozițiile art. 665 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 17165 din 12 noiembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 60435/301/2014, Judecătoria sectorului 3 București a admis excepția neompetenței teritoriale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

În motivare, această instanță a reținut ca prin adresa din 2014, B.EJ., S.S. a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitorului S.C., la cererea creditorilor T.G. și T.C.

Prin Decizia nr. 348 din 17 iunie 2014, publicată în M. Of. nr. 529 din 16 iulie 2014, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 650 alin. (1) C. proc. civ., referitoare îa competența instanței de executare prin raportare ia sediul executorului judecătoresc,

Conform art. 31 din Legea nr. 47/1992, ca urmare a admiterii acestei excepții, prevederile art. 650 alin.(1) C. proc. civ. sunt suspendate de drept de la data publicării deciziei în M. Of., urmând să își înceteze efectele în termen de 45 de zile de ia publicare.

În lipsa unei reglementări exprese și cu caracter special, referitoare la competența instanței de executare, instanța a reținut că, potrivit art. 528 alin. (3) C. proc. civ., în cauză sunt aplicabile dispozițiile comune In materie, prevăzute de art. 107 alin. (1) din același act normativ, care atribuie competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite instanței în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul.

Cum debitorul S.C. domiciliază în Craiova, jud. Dolj, care conform H.G. nr. 337/1993 se află în circumscripția Judecătoriei Craiova, în baza dispozițiilor art. 248 coroborate cu cele ale art. 529 și art. 107 C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

La rândul său, prin sentința civilă nr. 5 din 9 februarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 60435/301/2014. Judecătoria Craiova a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București. în baza art. 134 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea judecății și înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut că prin Decizia nr. 348 din 17 iunie 2014, pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în M. Of. nr. 529 din 16 iulie 2014, prevederile art. 650 alin. (1) C. proc. civ. au fost declarate neconstituționale. De la data publicării în M. Of. deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere de lege numai pentru viitor, iar, în conformitate cu art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele de la data publicării deciziei în M. Of. dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun în acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.

În aceste condiții, instanța a reținut că, în cauză, sunt aplicabile prevederile de drept comun, respectiv art. 107 C. proc. civ., care determină competența în funcție de domiciliul sau sediul pârâtului, această regulă fundamentându-se pe o prezumție simplă, în sensul că la sediul sau domiciliul debitorului se află bunurile acestuia care vor fi sau nu susceptibile de a fi supuse executării silite.

Însă, această prezumție juris tantum poate fi răsturnată prin dovedirea împrejurării că debitorul deține bunuri ce pot fi supuse executării silite în circumscripția altei judecătorii decât cea de la domiciliul sau sediul debitorului.

În cauză, executorul judecătoresc a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitorului S.C., prin poprirea conturilor pe care acesta le are deschise la B.C.R. S.A., cu sediul în București, sector 3, la C.E.C. Bank, cu sediul în București, sector 3, precum și asupra altor conturi ce urmează să fie înființate la alte unități bancare având sediul pe raza teritorială a Curții de Apel București.

Față de precizarea executorului judecătoresc ce constă în faptul că debitorul deține bunuri mobile urmăribile, reprezentate de sume de bani, Ia terții popriți mai sus menționați, ale căror sedii se artă în București, sectorul 3, Judecătoria Craiova a apreciat că instanța de executare este cea în raza căreia se află aceste sedii, motiv pentru care Judecătoria sectorului 3 București este instanța unde urmează să se efectueze executarea silită.

Examinând conflictul de competență, înalta Curie va reține că, în cauză, competența soluționării pricinii în prima instanță revine Judecătoriei Craiova, pentru considerentele ce succed:

Prin cererea înregistrată la Biroul executorului judecătoresc Silvia Scăeșteanu la data de 10 iulie 2014 și precizată la 4 august 2014, în Dosarul de executare silită nr. 131/2014, creditorii T.G. și T.C., domiciliați în comuna Argeioaia, sat Salcia, jud. Dolj, au solicitat executarea silită, prin poprire, asupra conturilor bancare prezente și viitoare aie debitorului S.C., cu domiciliul în Craiova, jud. Dolj, prin punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 7722 din 16 mai 2013, pronunțată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. 1287/230/2011, definitiva și irevocabilă prin Decizia nr. 2250 din 17 decembrie 2013 a Tribunalului Dolj, secția civilă.

Ulterior, la data de 11 august 2014, creditorii și-au precizat cererea mai sus menționată, solicitând și începerea executării silite imobiliare asupra imobilului proprietatea debitorului, situat în București în, sector 1, în baza aceluiași titlu executoriu.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București, la data de 21. august 2014, sub nr. 60435/301/2014, B.E.J., S.S. a solicitat încuviințarea executării silite prin poprire asupra conturilor bancare aparținând debitorului S.C., deschise la B.C.R. S.A., cu sediul în București, sector 3, la C.E.C. Bank, cu sediul în București, sector 3, precum și asupra conturilor ce urmează să fie înființate la alte unități bancare, cu sediul pe raza teritorială a Curții de Apel București.

Potrivit dispozițiilor art. 665 alin. (1) C. proc. civ., aprobat prin Legea nr. 134/2010, „în termen de 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul va solicita sa se dispună încuviințarea executării silite de către instanța de executare, căreia îi va înainta, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, cererea creditorului, titlul executoriu, încheierea prevăzută la art. 664 alin. (1) și dovada taxei de timbru".

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, rezultă ca cererea formulată de creditori a fost înregistrată la sediul biroului executorului judecătoresc ulterior datei la care, prin Decizia nr. 348 din 17 iunie 2014 a Curții Constituționale a României, publicată în M. Of. Ia 16 iulie 2014, a fost admisă excepția de neconstiîuționaiitate a prevederilor art. 650 alin. (1) C. proc. civ., care stipulau că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Excepția de neconstituționalitate a fost admisă în considerarea faptului că aceste norme permiteau un criteriu subiectiv de apreciere din partea uneia dintre părțile litigante, aspect ce echivala cu imposibilitatea cunoașterii, de către debitor, a instanței de executare competente.

Astfel, în cauză, în absența unei norme speciale atributive de competență, devin aplicabile dispozițiile art. 107 C. proc. civ., care stabilesc competența de drept comun, din punct de vedere teritorial, pentru judecata în primă instanță, stipulând că „cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

De altfel, C. proc. civ., aprobat prin Legea nr. 134/2010 a fost modificat și completat, prin Legea nr. 138 din 15 octombrie 2014, publicată în M. Of. la daîa de 16 octombrie 2014, textul art. 650 alin. (1) din Cod primind o nouă formă, în sensul că „instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliu! sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea nu dispune altfel".

Aceste norme nu sunt însă aplicabile cauzei pendinte, întrucât executarea,silită a început anterior intrării In vigoare a Legii nr. 138 din 15 octombrie 2014, respectiv la 21 august 2014, creditori: sesizând birou! executorului judecătoresc la data de 10 iulie 2014.

Prin urmare, având în vedere principiul neretroactîvitățit legii civile și faptul că organul de executare a fost învestit de creditori cu soluționarea cererii de executare silită la momentul la care, deși fusese admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor C. proc. civ. nu exista o normă specială de competență în materie, la stabilirea instanței de executare competente în soluționarea cererii de încuviințare a executării silite, prin poprire, Înalta Curte va avea în vedere prevederile art. 107 C. proc. civ., care stabilesc competența de drept comun, din punct de vedere teritorial pentru soluționarea, în fond, a acțiunilor civile.

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, rezultă că debitorul S.C., împotriva căruia urmează să se efectueze executarea silită prin poprire, are domiciliul în Craiova, jud. Dolj.

Având în vedere că această localitate se află în circumscripția Judecătoriei Craiova, în raport de dispozițiile art. 107 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.