ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2222/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 1 București la data de 17 iulie 2014 sub nr. 33963/299/2014 B.E.J. B.D.C. a solicitat, la cererea creditoarei SC S.R. SA în contradictoriu cu debitoarea SC E.P. SRL, în temeiul dispozițiilor art. 665 alin. (9) C. proc. civ. încuviințarea executării silite prin toate formele de executare împotriva debitoarei, în temeiul titlului executoriu reprezentat de fila C.E.C. Prin sentința nr. 12634 din 29 iulie 2014, Judecătoria sector 1 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, reținând că instanța a fost învestită cu prezenta cerere la 17 iulie 2014, ulterior publicării ia 16 iulie 2014, în M. Of., a Deciziei Curții Constituționale nr. 348 din 37 iunie 2014 prin care s-au declarat neconstituționale dispozițiile art. 650 alin. (1) C. proc.

civ. potrivit cărora instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Fața de această împrejurare, luând în considerare dispozițiile art. 528 alin. (1) și (2) raportat la art. 107 C. proc. civ., s~a apreciat că instanța competentă a judeca cererea de încuviințare a executării silite este cea de la domiciliul debitorului, în speță, Judecătoria Constanța. Prin sentința nr. 8467 din 14 august 2014 Judecătoria Constanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 1 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, reținând că, deși cererea de încuviințare a executării silite a fost formulată Ia data de 17 iulie 2014, ulterior publicării în M. Of.

a Deciziei nr. 348 din 17 iunie 2014 a Curții Constituționale, respectiv, 16 iulie 2014, potrivit actelor dosarului cererea de executare silită a fost introdusă la biroul executorului judecătoresc la data de 11 iulie 2014, dată ia care art. 650 alin. (1) C. proc. civ. nu fusese declarat neconstituțional, sens în care competența de soluționare a cauzei aparține instanței prevăzuta de acest text legal, în speță, Judecătoria sector 1 București. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art, 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, pentru argumentele ce succed: Potrivit art. 650 alin. (1) C. proc.

civ. „instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel". Dispozițiile textului legal anterior citat au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 348 din 17 iunie 2014 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. nr. 529 din 16 iulie 2014, dată de Ia care statuarea conținută în respectiva decizie a devenit obligatorie pentru instanțe. Cererea de încuviințare a executării silite a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 1 București la data de 17 iulie 2014, deci ulterior publicării deciziei de neconstiluționalitate mai sus menționată, situație față de care constatarea neconstituționalității dispozițiilor art. 650 alin. (1) C. proc.

civ. este aplicabilă cauzei pendinte. Aceasta întrucât în stabilirea competenței interesează nu data înregistrării cererii de executare silită la biroul executorului judecătoresc, în speță, 11 iulie 2014, ci data învestirii instanței de judecată cu o atare solicitare, și anume, 17 iulie 2014, întrucât de la acest moment este declanșată procedura judiciară în cadru! căreia se pot analiza chestiuni legate de competență. Așa fiind, prin raportare la dispozițiile art. 528 alin. (1) și (2) C. proc. civ. conform cărora „1). Cererile necontencioase care sunt în legătură cu o cauză în curs de soluționare sau soluționată deja de o Instanță ori care au ca obiect eliberarea unor înscrisuri, titluri sau valori aflate în depozitul unei instanțe se vor îndrepta la acea instanță.

2) În celelalte cazuri, competența instanței și soluționarea incidentelor privind competența sunt supuse regulilor prevăzute pentru cererile contencioase,", coroborate cu dispozițiile art. 107 din aceiași cod, potrivit cărora „Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel", rezultă că instanța competentă în soluționarea prezentei cauze este cea de la domiciliul/sediul debitorului. Cum potrivit actelor de la dosar sediul debitoarei SC E.P. SRL se află în municipiul Constanța, competența de soluționare a cauzei se va stabili în favoarea judecătoriei în circumscripția căreia se situează acest sediu, respectiv, Judecătoria Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 septembrie 2014.