ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3395/2014

Asupra conflictului de competență de față,

constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 1 București la data de 24

iulie 2014, BEJ Asociați „T. și M. " a solicitat încuviințarea executării silite,

în cadrul dosarului de executare nr. 51/2014, împotriva debitoarei M.P. SRL Constanța,

la cererea creditoarei F. România SRL, a titlului executoriu reprezentat de contractul

de asistență juridică din 16 mai 2014.

Prin sentința civilă nr. 12734 din 1 august

2014, Judecătoria sectorului 1 București

a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța,

cu motivarea că sediul debitoarei este în municipiul Constanța.

Judecătoria Constanța, prin sentința civilă

nr. 8707 din 28 august 2014,

a

declinat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

sectorului 3 București, reținând aplicabilitatea dispozițiiior art. 650 alin. (1)

C. proc. civ., întrucât cererea de executare silită formulată de către creditor

a fost înregistrată la executorul judecătoresc la data de 10 iulie 2014, anterior

publicării în M. Of. a deciziei Curții Constituționale.

Astfel învestită, Judecătoria sectorului

3 București, prin sentința civilă nr. 12734 din 1 august 2014, a admis excepția

necompetenței sale teritoriale, invocate din oficiu, a declinat, la rândul său,

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța

și, constatând ivit conflictul negativ

de competență, în temeiul art. 134 C. proc. civ., a înaintat dosarul Înaltei

Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unui regulator de competență.

Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria

sectorului 3 București a reținut următoarele:

Prin decizia nr. 348 din 17 iunie 2014,

Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 650

alin. (1) C. proc. civ., iar de la data publicării deciziei în M. Of. nr. 529

din 16 iulie 2014, dispozițiile menționate au fost suspendate de drept, urmând ca

efectele lor juridice să înceteze la expirarea termenului de 45 de zile de la data

publicării în M. Of.

Art. 147 alin. (4) din Constituția României

cuprinde dispoziții potrivit cărora deciziile Curții Constituționale se publică

în Monitorui Oficial al României iar de la data publicării, deciziile sunt general

obligatorii și au putere numai pentru viitor.

Art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

prevede ca dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind

neconstituționale își încetează etectele juridice la 45 de zile de la publicarea

deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul,

după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.

S-a reținut că întrucât decizia Curții

Constituționale produce efecte erga omnes, în toate cauzele pendinte, de la data

publicării instanța de executare nu mai poate fi considerată ca fiind judecătoria

în circumscripția căreia se afla biroul executorului judecătoresc, rămânând instanței

de judecată sarcina de a defini și determina instanța de executare.

S-a apreciat că până la intervenția legiuitorului

din interpretarea dispozițiilor art. 528 alin. (2) C. proc. civ. rap. la art. 107

din același Cod rezultă că instanța competentă să se pronunțe pe cererea de încuviințare

a executării silite este instanța de la domiciliul debitorului.

Având în vedere că cererea de încuviințare

a executării silite a fost introdusă pe rolul instanțelor de judecată la data de

24 iulie 2014, ulterior publicării în M. Of. a deciziei Curții Constituționale și

că sediul debitoarei este în municipiul Constanța, instanța a apreciat că Judecătoria

Constanța este competentă teritorial să judece cauza.

Înalta Curte, competentă să soluționeze

conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ.,

va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța,

pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 650 alin. (1) C. proc. civ.

„Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul

executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea

dispune altfel".

Dispozițiile textului legal sus-menționat

au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 348 din 17 iunie 2014 a Curții

Constituționale, publicată în M. Of. nr. 529/16.07.2014, dată de Ia care statuarea

conținută în respectiva decizie a devenit obligatorie pentru instanțe.

În cauză, cererea de încuviințare a executării

silite a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 1 București la data de 24

iulie 2014, deci ulterior publicării deciziei de neconstituționalitate sus-menționate,

situație față de care constatarea neconstituționalității dispozițiilor art. 650

alin. (1) C. proc. civ. este aplicabilă.

Aceasta întrucât în stabilirea competenței

interesează nu data înregistrării cererii de executare silită la biroul executorului

judecătoresc, în speță, 10 iulie 2014, ci data învestirii instanței de judecată

cu o atare solicitare, și anume, 24 iulie 2014, întrucât de la acest moment este

declanșată procedura judiciară în cadrul căreia se pot analiza chestiuni legate

de competență.

Așa fiind, prin raportare la dispozițiile

art. 528 alin. (1) și (2) C. proc. civ. conform cărora „1) Cererile necontencioase

care sunt în legătură cu o cauză în curs de soluționare sau soluționată deja de

o instanță ori care au ca obiect eliberarea unor înscrisuri, titluri sau valori

aflate în depozitul unei instanțe se vor îndrepta la acea instanță. 2) În celelalte

cazuri, competența instanței și soluționarea incidentelor privind competența sunt

supuse regulilor prevăzute pentru cererile contencioase.", coroborate cu dispozițiile

art. 107 din același Cod, potrivit cărora „Cererea de chemare în judecată se introduce

la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă

legea nu prevede altfel", rezultă că instanța competentă în soluționarea prezentei

cauze este cea de la domiciliul/sediul debitorului.

Acest raționament juridic este confirmat

prin interpretarea istorico-teleologică a dispozițiilor art 650 C. proc. civ., care

au fost modificate prin Legea nr. 138/2014 pentru modificarea și completarea Legii

nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea unor acte normative

conexe, publicată în M. Of. al României, Partea I nr. 753 din 16 octombrie 2014.

Astfel, prin art. 21 din Legea nr. 138/2014, alin. (1) al art. 650 C. proc. civ.

a fost modificat în sensul că „instanța de executare este judecătoria în a cărei

circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau,

după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel (...)".

În consecință, Înalta Curte va stabili

competența de soluționare a cauzei în favoarea judecătoriei în circumscripția căreia

se află sediul debitoarei M.P. SRL, respectiv Judecătoria Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

Definitivă,

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28

noiembrie 2014.