ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3395/2014

Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 1 București la data de 24 iulie 2014, BEJ Asociați „T. și M. " a solicitat încuviințarea executării silite, în cadrul dosarului de executare nr. 51/2014, împotriva debitoarei M.P. SRL Constanța, la cererea creditoarei F. România SRL, a titlului executoriu reprezentat de contractul de asistență juridică din 16 mai 2014. Prin sentința civilă nr. 12734 din 1 august 2014, Judecătoria sectorului 1 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, cu motivarea că sediul debitoarei este în municipiul Constanța. Judecătoria Constanța, prin sentința civilă nr. 8707 din 28 august 2014, a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București, reținând aplicabilitatea dispozițiiior art. 650 alin. (1) C. proc.

civ., întrucât cererea de executare silită formulată de către creditor a fost înregistrată la executorul judecătoresc la data de 10 iulie 2014, anterior publicării în M. Of. a deciziei Curții Constituționale. Astfel învestită, Judecătoria sectorului 3 București, prin sentința civilă nr. 12734 din 1 august 2014, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocate din oficiu, a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța și, constatând ivit conflictul negativ de competență, în temeiul art. 134 C. proc. civ., a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unui regulator de competență. Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria sectorului 3 București a reținut următoarele: Prin decizia nr. 348 din 17 iunie 2014, Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 650 alin. (1) C. proc.

civ., iar de la data publicării deciziei în M. Of. nr. 529 din 16 iulie 2014, dispozițiile menționate au fost suspendate de drept, urmând ca efectele lor juridice să înceteze la expirarea termenului de 45 de zile de la data publicării în M. Of. Art. 147 alin. (4) din Constituția României cuprinde dispoziții potrivit cărora deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorui Oficial al României iar de la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor. Art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 prevede ca dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează etectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.

S-a reținut că întrucât decizia Curții Constituționale produce efecte erga omnes, în toate cauzele pendinte, de la data publicării instanța de executare nu mai poate fi considerată ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se afla biroul executorului judecătoresc, rămânând instanței de judecată sarcina de a defini și determina instanța de executare. S-a apreciat că până la intervenția legiuitorului din interpretarea dispozițiilor art. 528 alin. (2) C. proc. civ. rap. la art. 107 din același Cod rezultă că instanța competentă să se pronunțe pe cererea de încuviințare a executării silite este instanța de la domiciliul debitorului. Având în vedere că cererea de încuviințare a executării silite a fost introdusă pe rolul instanțelor de judecată la data de 24 iulie 2014, ulterior publicării în M. Of.

a deciziei Curții Constituționale și că sediul debitoarei este în municipiul Constanța, instanța a apreciat că Judecătoria Constanța este competentă teritorial să judece cauza. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 650 alin. (1) C. proc. civ. „Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel". Dispozițiile textului legal sus-menționat au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 348 din 17 iunie 2014 a Curții Constituționale, publicată în M. Of.

nr. 529/16.07.2014, dată de Ia care statuarea conținută în respectiva decizie a devenit obligatorie pentru instanțe. În cauză, cererea de încuviințare a executării silite a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 1 București la data de 24 iulie 2014, deci ulterior publicării deciziei de neconstituționalitate sus-menționate, situație față de care constatarea neconstituționalității dispozițiilor art. 650 alin. (1) C. proc. civ. este aplicabilă. Aceasta întrucât în stabilirea competenței interesează nu data înregistrării cererii de executare silită la biroul executorului judecătoresc, în speță, 10 iulie 2014, ci data învestirii instanței de judecată cu o atare solicitare, și anume, 24 iulie 2014, întrucât de la acest moment este declanșată procedura judiciară în cadrul căreia se pot analiza chestiuni legate de competență.

Așa fiind, prin raportare la dispozițiile art. 528 alin. (1) și (2) C. proc. civ. conform cărora „1) Cererile necontencioase care sunt în legătură cu o cauză în curs de soluționare sau soluționată deja de o instanță ori care au ca obiect eliberarea unor înscrisuri, titluri sau valori aflate în depozitul unei instanțe se vor îndrepta la acea instanță. 2) În celelalte cazuri, competența instanței și soluționarea incidentelor privind competența sunt supuse regulilor prevăzute pentru cererile contencioase.", coroborate cu dispozițiile art. 107 din același Cod, potrivit cărora „Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel", rezultă că instanța competentă în soluționarea prezentei cauze este cea de la domiciliul/sediul debitorului.

Acest raționament juridic este confirmat prin interpretarea istorico-teleologică a dispozițiilor art 650 C. proc. civ., care au fost modificate prin Legea nr. 138/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea unor acte normative conexe, publicată în M. Of. al României, Partea I nr. 753 din 16 octombrie 2014. Astfel, prin art. 21 din Legea nr. 138/2014, alin. (1) al art. 650 C. proc. civ. a fost modificat în sensul că „instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel (...)". În consecință, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea judecătoriei în circumscripția căreia se află sediul debitoarei M.P.

SRL, respectiv Judecătoria Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța. Definitivă, Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 noiembrie 2014.