ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3154/2013

Asupra conflictului de competență constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța, la data de 4 aprilie 2013, Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești „I., S. și P.” a înaintat spre încuviințarea urmăririi silite a imobilului situat în comuna M.V., Grindul L., județul Constanța, cererea de executare silită formulată de creditorul N.M., la data de 19 martie 2013, împotriva debitorilor G.M. și G.D., în temeiul titlului executoriu constând în contractul de împrumut autentificat din 22 decembrie 2011 de B.N.P.A. „N.”. Prin încheierea nr. 5437 din 16 aprilie 2013, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Constanța și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București, în a cărei rază teritorială se află sediul executorului judecătoresc, potrivit dispozițiilor art. 650 Noul C. proc.

civ. La rândul său, Judecătoria sectorului 1 București, prin sentința civilă nr. 10917 din 15 mai 2013 a declinat competența în favoarea Judecătoriei Constanța, cu motivarea că, în cauză, au aplicabilitate dispozițiile derogatorii prevăzute de art. 819 Noul C. proc. civ., potrivit cărora instanța de executare este aceea din circumscripția în care se află imobilul. Ivindu-se conflictul negativ de competență, în raport de dispozițiile art. 21 și 22 alin. (3) C. proc. civ. a fost sesizată Inalta Curte de Casație și Justiție. Asupra conflictului negativ de competență ivit, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Dispozițiile art. 373 alin. (3) C. proc. civ. anterior stabileau competența în materia încuviințării silite în favoarea instanței în raza căreia urma a se face executarea, dacă legea nu prevedea altfel.

Având în vedere că executarea silită se poate desfășura în mai multe modalități și forme, instanța unde urma a se face executarea putea fi oriunde, în raza imobilului urmărit, în raza unde se aflau bunurile mobile urmărite sau în raza sediilor terților popriți. În concepția legiuitorului această soluție a devenit inaplicabilă, astfel încât Noul Cod a propus eliminarea competenței multiple a instanțelor de executare, introducând un criteriu ușor de stabilit, în funcție de locul situării biroului executorului judecătoresc care face executarea, exceptând cazul când legea prevede astfel. Acest nou criteriu de stabilire a competenței instanței de executare de către art. 650 alin. (1) Noul C. proc.

civ., deși conține un element extern raportului juridic de executare silită dintre creditor și debitor, este menit să stabilizeze, pe cât posibil, într-un singur loc, procedura executării. În materia executării silite imobiliare, este de remarcat că dispozițiile art. 650 alin. (1) lit. a) Noul C. proc. civ. trebuie corelate cu cele ale art. 818-819 Noul C. proc. civ. Astfel, potrivit art. 818 alin. (1) Noul C. proc. civ., cererea de urmărire se va adresa unui executor judecătoresc din raza curții de apel unde se află imobilul urmărit, iar potrivit art. 819 Noul C. proc. civ., instanța de executare în raza căreia se află imobilul va încuviința urmărirea silită, fiind, deci, vorba despre o normă specială care stabilește o competență teritorială absolută.

Față de cele ce preced, soluționarea cererii de încuviințare a executării silite este de competența Judecătoriei Constanța, întrucât imobilul urmărit se află în comuna M.V., județul Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2013.