ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3154/2013

Asupra conflictului de

competență constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei

Constanța, la data de 4 aprilie 2013, Societatea Civilă Profesională de Executori

Judecătorești „I., S. și P.” a înaintat spre încuviințarea urmăririi silite a imobilului

situat în comuna M.V., Grindul L., județul Constanța, cererea de executare silită

formulată de creditorul N.M., la data de 19 martie 2013, împotriva debitorilor G.M.

și G.D., în temeiul titlului executoriu constând în contractul de împrumut autentificat

din 22 decembrie 2011 de B.N.P.A. „N.”.

Prin încheierea nr.

5437 din 16 aprilie 2013, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei

Constanța și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii în favoarea

Judecătoriei sectorului 1 București, în a cărei rază teritorială se află sediul

executorului judecătoresc, potrivit dispozițiilor art. 650 Noul C. proc. civ.

La rândul său, Judecătoria

sectorului 1 București, prin sentința civilă nr. 10917 din 15 mai 2013 a declinat

competența în favoarea Judecătoriei Constanța, cu motivarea că, în cauză, au aplicabilitate

dispozițiile derogatorii prevăzute de art. 819 Noul C. proc. civ., potrivit cărora

instanța de executare este aceea din circumscripția în care se află imobilul.

Ivindu-se conflictul negativ

de competență, în raport de dispozițiile art. 21 și 22 alin. (3) C. proc. civ. a

fost sesizată Inalta Curte de Casație și Justiție.

Asupra conflictului negativ

de competență ivit, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Dispozițiile art. 373

alin. (3) C. proc. civ. anterior stabileau competența în materia încuviințării silite

în favoarea instanței în raza căreia urma a se face executarea, dacă legea nu prevedea

altfel.

Având în vedere că executarea

silită se poate desfășura în mai multe modalități și forme, instanța unde urma a

se face executarea putea fi oriunde, în raza imobilului urmărit, în raza unde se

aflau bunurile mobile urmărite sau în raza sediilor terților popriți.

În concepția legiuitorului

această soluție a devenit inaplicabilă, astfel încât Noul Cod a propus eliminarea

competenței multiple a instanțelor de executare, introducând un criteriu ușor de

stabilit, în funcție de locul situării biroului executorului judecătoresc care face

executarea, exceptând cazul când legea prevede astfel. Acest nou criteriu de stabilire

a competenței instanței de executare de către art. 650 alin. (1) Noul C. proc.

civ., deși conține un element extern raportului juridic de executare silită dintre

creditor și debitor, este menit să stabilizeze, pe cât posibil, într-un singur loc,

procedura executării.

În materia executării

silite imobiliare, este de remarcat că dispozițiile art. 650 alin. (1) lit. a) Noul

C. proc. civ. trebuie corelate cu cele ale art. 818-819 Noul C. proc. civ. Astfel,

potrivit art. 818 alin. (1) Noul C. proc. civ., cererea de urmărire se va adresa

unui executor judecătoresc din raza curții de apel unde se află imobilul urmărit,

iar potrivit art. 819 Noul C. proc. civ., instanța de executare în raza căreia se

află imobilul va încuviința urmărirea silită, fiind, deci, vorba despre o normă

specială care stabilește o competență teritorială absolută.

Față de cele ce preced,

soluționarea cererii de încuviințare a executării silite este de competența Judecătoriei

Constanța, întrucât imobilul urmărit se află în comuna M.V., județul Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

în favoarea Judecătoriei Constanța.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie

2013.