ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4230/2013

Deliberând, în condițiile art. 395 din noul C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 24 mai 2013, petenta Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești D.C.A. a solicitat instanței încuviințarea executării urmăririi silite a imobilului situat în P., județul Prahova, înscris în C.F. a localității Ploiești, compus din teren în suprafață de 1367 mp proprietatea intimaților S.S.M., D.S. și construcție compusă din P+4E, cu o suprafață construită la sol de 582, 36 mp, cu o suprafață totală de 2911,80mp, proprietatea intimatului N.N.

În motivarea cererii, petentul a arătat că procedura executării silite a fost inițiată la solicitarea creditorului, în baza titlurilor executorii reprezentate de contract de facilitate de credit și garanție reală mobiliară din 25 aprilie 2008 pentru recuperarea unei creanțe în cuantum de 1.418.645,46 euro și a accesoriilor acestora. Judecătoria Ploiești prin încheierea din camera de consiliu din data de 30 mai 2013, în temeiul dispozițiilor art. 529 din noul C. proc. civ. a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3, București. În motivarea hotărârii instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 650 alin. (1) și alin. (2) din noul C. proc.

civ., competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite aparține judecătoriei în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executare. Învestită cu soluționarea cauzei, Judecătoria sectorului 3, București, prin încheierea din camera de consiliu din data de 29 iulie 2013 a declinat pricina spre soluționare Judecătoriei Ploiești. Pentru a pronunța o astfel de soluție, Judecătoria sectorului 3, București a reținut că potrivit dispozițiilor art. 819 din noul C. proc. civ., competența de soluționare a cererilor de executare silită imobiliară indirectă derogă de la regula generală instituită de dispozițiilor art. 650 din noul C. proc. civ., și aparține instanței în circumscripția cărei se află imobilul.

Judecătoria sectorului 3, București constatând ivit conflictul negativ de competență, în temeiul dispozițiilor art. 134 din noul C. proc. civ. a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a hotărî asupra acestuia. Cu privire la conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele: Obiectul cauzei este reprezentat de cererea de încuviințare a executării silite asupra imobilului situat în P., județul Prahova, înscris în C.F. a localității Ploiești, compus din teren în suprafață de 1367 mp proprietatea intimaților S.S.M., D.S. și construcție compusă din P+4E, cu o suprafață construită la sol de 582, 36 mp, cu o suprafață totală de 2911,80mp, proprietatea intimatului N.N.

Procedura de încuviințare a executării silite imobiliare a fost inițiată de petenta Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești D.C.A. în contradictoriu cu intimații S.S.M., N.N., D.S. în vederea recuperării unei creanțe în cuantum de 1.418.645,46 euro și a accesoriilor acesteia. Noul C. proc. civ. reglementează competența teritorială a executorilor judecătorești prin raportare la raza teritorială a curții de apel în cadrul căreia urmează să se desfășoare executarea. Astfel, conform art. 651 alin. (1) lit. a) „Dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de către executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel, după cum urmează: a) în cazul urmării silite a bunurilor imobile, al urmării silite a fructelor prinse de rădăcini și al executării silite directe imobiliare, executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel unde se află imobilul.”.

Potrivit dispozițiilor art. 650 din noul C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara situațiilor în care legea dispune altfel. În capitolul II „Urmărirea imobiliară”, secțiunea a 2-a „Încuviințarea urmării imobiliare” a noului C. proc. civ., este reglementată competența de soluționare a cererilor de încuviințare a executării silite imobiliare.

Astfel, potrivit art. 818 alin. (1) „Cererea de urmărire, însoțită de titlul executoriu și de dovada achitării taxelor de timbru, se va îndrepta la executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în a cărei rază teritorială se află imobilul aparținând debitorului urmărit sau unei alte persoane, dacă se urmărește un imobil ipotecat.” De asemenea, potrivit art. 819 din același cod „După înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita de îndată instanței de executare în circumscripția căreia se află imobilul încuviințarea urmării lui silite, dispozițiile art. 664 și art. 665 aplicându-se în mod corespunzător”. Totodată, textul art. 818 alin. (1) din noul C. proc. civ. constituie norme de competență teritorială exclusivă a executorilor judecătorești, asemănătoare dispozițiilor art. 117 alin. (1) și alin. (2) din noul C. proc.

civ. referitoare la competența teritorială exclusivă a instanței de la locul situării imobilului. Din coroborarea art. 818 alin. (1) și a art. 819 raportat la dispozițiile art. 650 din noul C. proc. civ. rezultă că cererea de executare silite se depune la executorul judecătoresc care se află în circumscripția curții de apel în care se situează imobilul supus procedurii executării silite imobiliare. Drept urmare, din interpretarea logică și sistematică a dispozițiilor legale mai sus menționate, se constată că cererile de încuviințare a executării silite care au ca obiect imobile se depun la judecătoria în circumscripția căreia se află imobilul ce face obiectul procedurii executării silite imobiliare.

Având în vedere considerentele reținute, în cauză sunt aplicabile dispozițiile speciale în materie de urmărire imobiliară reglementate de art. 819 noul C. proc. civ. și nu dispozițiile generale ale art. 650 din noul C. proc. civ. În speță, cererea de încuviințare a executării silite imobiliare a fost formulată cu privire la un imobil situat în municipiul P., județul Prahova. Potrivit art. 819 din noul C. proc. civ. o astfel de cerere se adresează judecătoriei în raza căreia se află situat imobilul. Cum imobilul se află în municipiul Ploiești, localitate care se află în circumscripția Judecătoriei Ploiești, conform H.G. nr. 337/1993 privind stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii, și având în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale reglementate în materia executării silite imobiliare, instanța competentă teritorial să judece pricina este cea de la locul situării imobilului, respectiv Judecătoria Ploiești.

Față de cele ce preced, soluționarea pricinii este de competența Judecătoriei Ploiești, în favoarea căreia urmează a fi stabilită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 octombrie 2013.