ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 513/2015

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Onești, la data de 4 iulie 2014, creditoarea SC O.M.V.P. SA a solicitat, prin B.E.J., I.M., în temeiul dispozițiilor art. 665 alin. (1) C. proc. civ., în contradictoriu cu debitorii persoane fizice G.E., C.G. D.C., G.M., I.I., H.I., N.I., C.G., I.O., C.M., încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 6558/2009 a Judecătoriei Pașcani, pentru recuperarea creanțelor. Prin sentința civilă nr. 16537 din 07 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București, a fost admisă excepția necompetentei teritorială, invocată din oficiu, și s-a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Prin aceeași sentință a disjuns cererea formulata de creditoarea SC O.M.V.P. SA, în contradictoriu cu debitorul L.C., cu debitorul I.I., cu debitorii D.N., D.I., R.C., cu debitorul D.D. cu domiciliul în localitatea Virfuri, sat Ulmet, jud Dâmbovița și a dispus formarea a patru noi dosare privind cererile disjunse. În motivare, instanța a reținut că declararea neconstituțională a prevederilor dispozițiile art. 650 alin. (1) C. proc. civ. face incidente prevederile art. 107 C. proc. civ., potrivit cărora este competentă instanța de la domiciliul sau sediul debitorului. În speță, instanța a avut în vedere că sediul debitorilor G.E., C.G., D.C., G.M., I.I., H.I., N.I., C.G., I.O., C.M. se află în localitatea Craiova, jud. Dolj.

Învestită prin declinare, Judecătoria Craiova a pronunțat sentința nr. 346 din 15 decembrie 2014, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, a constatat ivit conflictul de competența, a suspendat din oficiu judecarea cauzei și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru a hotărî asupra conflictului. În motivare, instanța a constatat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 348/2014 din 17 iunie 2014, în ceea ce privește competența teritorială a instanței de executare.

Instanța a reținut că nu are relevanță că cererea de încuviințare a executării silite formulată de către executorul judecătoresc a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 1 București la data de 23 septembrie 2014, ci trebuie avută în vedere data înregistrării cererilor de executare silită, respectiv 06 decembrie 2013, dată care este anterioară intrării în vigoare a Deciziei nr. 348/2014 și la care instanta de executare era Judecătoria sectorului 1 București in circumscripția căreia se află sediul biroului executorului judecătoresc M.I. care face executarea. Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte reține următoarele: Prevederile art. 650 C. proc. civ., prin care s-a stabilit că instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 348/2014, pronunțată de Curtea Constituțională. În motivarea acestei decizii, curtea constituțională a reținut, în esență, că legiuitorul a lăsat, indirect, creditorului prerogativa alegerii instanței de executare, prin alegerea discreționară a unui executor judecătoresc din circumscripția curții de apel unde urmează a fi efectuată executarea silită. Or, spune Curtea Constituțională, legiuitorul nu are competența constituțională de a lăsa la aprecierea părților stabilirea instanței competente să soluționeze o cerere, ci trebuie să instituie el însuși criteriile necesare, criterii care trebuie să fie clare și previzibile.

În speța de față, Înalta Curte reține că cererea de încuviințare a executării silite a fost înregistrată pe rolul instanțelor de judecată la data de 4 iulie 2014, după publicarea în M. Of. a Deciziei nr. 348 din 17 iunie 2014. Înalta Curte a apreciat că declararea neconstituțională a dispozițiilor art. 650 alin. (1) C. proc. civ. nu are drept efect repunerea în vigoare a dispozițiilor anterioare abrogate, respectiv cele care stabileau instanța locului unde se desfășoară executarea silită. Așa fiind, Înalta Curte urmează a stabili competența instanței de executare prin raportare la domiciliul sau sediul debitorului la data primei sesizări a instanței de executare, care este competența teritorială de drept comun, reglementată în prezent de art. 107 C. proc.

civ. Prin urmare, Înalta Curte arată că este exclusă interpretarea potrivit căreia prin declararea neconstituțională a prevederilor art. 650 C. proc. civ. s-ar reveni la soluția prevăzută de art. 373 alin. (2) C. proc. civ. Așadar, cum sediul debitorilor G.E., C.G., D.C., G.M., I.I., H.I., N.I., C.G., I.O., C.M. se află în localitatea Craiova, jud. Dolj, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 februarie 2015.