ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 513/2015

Prin

cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Onești, la data de 4 iulie 2014, creditoarea

SC O.M.V.P. SA a solicitat, prin B.E.J., I.M., în temeiul dispozițiilor art. 665

alin. (1) C. proc. civ., în contradictoriu cu debitorii persoane fizice G.E., C.G.

D.C., G.M., I.I., H.I., N.I., C.G., I.O., C.M., încuviințarea executării silite

a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 6558/2009 a

Judecătoriei Pașcani, pentru recuperarea creanțelor.

Prin sentința civilă nr. 16537 din 07

octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București, a fost admisă

excepția necompetentei teritorială, invocată din oficiu, și s-a declinat

competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Prin aceeași sentință a disjuns cererea

formulata de creditoarea SC O.M.V.P. SA, în contradictoriu cu debitorul L.C.,

cu debitorul I.I., cu debitorii D.N., D.I., R.C., cu debitorul D.D. cu

domiciliul în localitatea Virfuri, sat Ulmet, jud Dâmbovița și a dispus

formarea a patru noi dosare privind cererile disjunse.

În motivare, instanța a reținut că declararea

neconstituțională a prevederilor dispozițiile art. 650 alin. (1) C. proc. civ.

face incidente prevederile art. 107 C. proc. civ., potrivit cărora este

competentă instanța de la domiciliul sau sediul debitorului.

În speță, instanța a avut în vedere că sediul

debitorilor G.E., C.G., D.C., G.M., I.I., H.I., N.I., C.G., I.O., C.M. se află

în localitatea Craiova, jud. Dolj.

Învestită prin declinare, Judecătoria Craiova

a pronunțat sentința nr. 346 din 15 decembrie 2014, prin care a admis excepția

necompetenței teritoriale, invocată de instanță din oficiu și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1

București, a constatat ivit conflictul de competența, a suspendat din oficiu

judecarea cauzei și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție,

pentru a hotărî asupra conflictului.

În motivare, instanța a constatat că în cauză

nu sunt aplicabile dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 348/2014

din 17 iunie 2014, în ceea ce privește competența teritorială a instanței de

executare.

Instanța a reținut că nu are relevanță că cererea

de încuviințare a executării silite formulată de către executorul judecătoresc

a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 1 București la data de 23

septembrie 2014, ci trebuie avută în vedere data înregistrării cererilor de

executare silită, respectiv 06 decembrie 2013, dată care este anterioară

intrării în vigoare a Deciziei nr. 348/2014 și la care instanta de executare

era Judecătoria sectorului 1 București in circumscripția căreia se află sediul

biroului executorului judecătoresc M.I. care face executarea.

Cu privire la conflictul negativ de

competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2

raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prevederile art. 650 C. proc. civ., prin care

s-a stabilit că instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia

se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, au fost declarate

neconstituționale prin Decizia nr. 348/2014, pronunțată de Curtea

Constituțională.

În motivarea acestei decizii, curtea

constituțională a reținut, în esență, că legiuitorul a lăsat,

indirect, creditorului prerogativa alegerii instanței de executare, prin

alegerea discreționară a unui executor judecătoresc din

circumscripția curții de apel unde urmează a fi efectuată executarea

silită.

Or, spune Curtea Constituțională,

legiuitorul nu are competența constituțională de a lăsa la aprecierea

părților stabilirea instanței competente să soluționeze o

cerere, ci trebuie să instituie el însuși criteriile necesare, criterii

care trebuie să fie clare și previzibile.

În speța de față, Înalta Curte

reține că cererea de încuviințare a executării silite a fost

înregistrată pe rolul instanțelor de judecată la data de 4 iulie 2014,

după publicarea în M. Of. a Deciziei nr. 348 din 17 iunie 2014.

Înalta Curte a apreciat că declararea

neconstituțională a dispozițiilor art. 650 alin. (1) C. proc. civ. nu are drept

efect repunerea în vigoare a dispozițiilor anterioare abrogate, respectiv cele

care stabileau instanța locului unde se desfășoară executarea silită.

Așa fiind, Înalta Curte urmează a stabili

competența instanței de executare prin raportare la domiciliul sau sediul debitorului

la data primei sesizări a instanței de executare, care este competența

teritorială de drept comun, reglementată în prezent de art. 107 C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte arată că este

exclusă interpretarea potrivit căreia prin declararea neconstituțională a

prevederilor art. 650 C. proc. civ. s-ar reveni la soluția prevăzută de art. 373

alin. (2) C. proc. civ.

Așadar, cum sediul debitorilor G.E., C.G.,

D.C., G.M., I.I., H.I., N.I., C.G., I.O., C.M. se află în localitatea Craiova,

jud. Dolj, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

în favoarea Judecătoriei Craiova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19

februarie 2015.