ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3055/2014

Asupra conflictului

de competență constată următoarele:

Prin adresa nr. 884/2014 înregistrata pe

rolul Judecătoriei Brașov la data de 14 iulie 2014, B.E.J. F.L. a solicitat

încuviințarea executării silite a titlurilor executorii reprezentate de

Sentința civilă nr. 1102/MAS din 26 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Brașov

și de Decizia civilă nr. 557/M din 23 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel

Brașov, la solicitarea creditorilor T.I., U.C., U.C.V., U.I., U.M., C.G., B.A.,

F.E., F.V.C., F.V.C.I., M.M., M.V., M.C.M., N.V., P.F., S.A., T.A., împotriva

debitoarei C.N.C.F. C.F.R. SA București.

Prin încheierea

camerei de consiliu din 11 august 2014, Judecătoria Brașov a declinat

competența de soluționare a cererii de încuviințare executare silită în

favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, reținând că, urmare a Deciziei

nr. 348 din 17 iunie 2014 pronunțată de instanța de contencios constituțional,

dispozițiile art. 650 C. proc. civ. au fost declarate neconstituționale, fiind

suspendate de drept, astfel că sunt aplicabile prevederile art. 107 alin. (1)

C. proc. civ.

Prin Sentința civilă

nr. 13901 din 8 septembrie 2014, Judecătoria sectorului 1 București a admis

excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov și,

constatând ivit un conflict negativ de competență, a înaintat dosarul instanței

supreme în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Înalta Curte,

competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art.

135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Brașov, pentru argumentele ce succed:

Prin cererea adresată

B.E.J. F.L. la data de 10 iulie 2014, creditorii T.I., U.C., U.C.V., U.I.,

U.M., C.G., B.A., F.E., F.V.C., F.V.C.I., M.M., M.V., M.C.M., N.V., P.F., S.A.,

T.A. au solicitat încuviințarea executării silite a unor titluri executorii ce

constau în hotărâri judecătorești, împotriva debitoarei C.N.C.F. C.F.R. SA

Sucursala Regională de Căi Ferate Brașov, arătând că doresc executarea silită

asupra sucursalei pe care debitoarea o deține în Brașov, respectiv asupra

bunurilor mobile și imobile deținute de debitoare pe raza Curții de Apel

Brașov,

Cererea de

încuviințare a executării silite a fost înregistrată pe roiul Judecătoriei

Brașov la data de 14 iulie 2014, data la care Decizia Curții Constituționale

nr. 348 din 17 iunie 2014, nu era publicată în M. Of.

În stabilirea

competenței interesează data învestirii instanței de judecată, întrucât de la

acest moment este declanșată procedura judiciară în cadrul căreia se pot

analiza chestiuni legate de competență, la 14 iulie 2014.

În cazul în care

cererea de încuviințare a executării silite a fost înregistrată pe rolul

instanței de executare înainte de publicarea în M. Of. a Deciziei nr. 348 din

17 iulie 2014, la 16 iulie 2014, cum este cazul de față, când dispozițiile art.

650 alin. (1) C. proc. civ. își producea efectele, este pe deplin aplicabilă

regula potrivit căreia competența rămâne câștigată în favoarea instanței legal

învestite, respectiv Judecătoria Brașov.

De altfel,

soluționarea cererii de încuviințare a executării silite formulată în cauză la

data de 14 iulie 2014 cade sub incidența procedurii reglementată de

dispozițiile înscrise în Secțiunea a 2-a intitulată "Încuviințarea

urmăririi silite" din C. proc. civ. nemodificat, respectiv art. 818 - 825.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 819 alin. (1) C. proc. civ., după

înregistrarea cererii (de executare silită - s.n.), executorul judecătoresc va

solicita de îndată instanței de executare în circumscripția căreia se află

imobilul, încuviințarea urmăririi lui silite, dispozițiile art. 664 și 665

aplicându-se în mod corespunzător.

Prin urmare, sub

aspectul determinării instanței de executare, dispozițiile art. 819 instituie

norme speciale, cu caracter derogator de la dreptul comun, consacrat în art.

650 alin. (1), stipulând că executorul judecătoresc poate solicita

încuviințarea executării silite doar instanței de executare în circumscripția

căreia se află imobilul supus urmăririi. Este vorba, în ipoteza analizată, de

stabilirea unei competențe teritoriale absolute în cazul urmăririi silite

imobiliare și, drept urmare, în cadrul acestei forme de executare silită legea

reglementează - cu caracter derogator de la art. 650 - instanța de executare,

fixând în sarcina executorului judecătoresc obligația de a solicita,

încuviințarea urmăririi silite judecătoriei din circumscripția căreia se află

imobilul urmărit. Cum în speță executarea silită se solicită a fi efectuată

asupra bunurilor mobile și imobile deținute de sucursala debitoarei pe raza

Curții de Apel Brașov, potrivit cererii de executare silită aflată la dosarul

Judecătoriei Brașov, rezultă că instanța de executare nu poate fi decât

Judecătoria Brașov în a cărei circumscripție teritorială se află bunurile sucursalei

urmărite.

În consecință, având

în vedere principiul disponibilității care guvernează procesul civil, inclusiv

în faza de executare silită, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1)

raportat la art. 819 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili

competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite

formulată de creditori, în favoarea Judecătoriei Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 noiembrie 2014.

Procesat de GGC - AS