ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3328/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov la data de 4 august 2014, Biroul executorului judecătoresc S.L.M., urmare cererii creditoarei S.I.F.M. SA, a solicitat încuviințarea executării silite, prin poprire, a titlului executoriu reprezentat de Sentința nr. 182 din 4 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, irevocabilă prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1847 din 20 mai 2010, asupra veniturilor debitoarei A.A.A.S.. S-a solicitat ca executarea silită să se facă prin poprire asupra terților popriți cu sediul în circumscripția Judecătoriei Brașov, potrivit cererii creditoarei. Prin încheierea din 8 august 2014, Judecătoria Brașov a declarat necompetența teritorială a instanței.

A trimis dosarul instanței competente, respectiv Judecătoriei sectorului 1 București. S-a apreciat, în esență, de către instanță că față de dispozițiile Noului C. proc. civ. și în raport de împrejurarea că nu a fost indicat terțul poprit, instanța de executare este cea de la domiciliul debitorului. Prin Sentința civilă nr. 15758 din 29 septembrie 2014, Judecătoria sectorului 1 București a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței. A declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Brașov. A constatat ivit conflictul negativ de competență. A suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia. A reținut, în raport de prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 și de data formulării cererii de executare silită, respectiv 30 iulie 2010, că acțiunea este supusă dispozițiilor de procedură din vechiul cod.

Pornind de la art. 373 3 alin. (2) C. proc. civ. și având în vedere că s-a solicitat executarea silită prin poprire asupra veniturilor debitoarei datorate de terți popriți cu sediul în Brașov, indicați prin cererea de stăruință în executare, s-a constatat că instanța de executare este cea de la sediul terților popriți, în speță Judecătoria Brașov. Analizând conflictul negativ de competență dedus judecății, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 24 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare". Or, în speță, chiar dacă sesizarea instanței, prin cererea de încuviințare a executării silite a Biroului Executorului Judecătoresc S.L.M., s-a realizat la 4 august 2014, cererea de executare silită a fost formulată de creditoarea S.I.F.M.

SA și înregistrată la executor la data de 30 iulie 2010. Ca atare, față de dispozițiile legale anterior citate și de data declanșării procedurii executării silite, rezultă că în cauză sunt aplicabile dispozițiile vechiului C. proc. civ. și nu ale noii reglementări intrate în vigoare la 15 februarie 2013. Se constată că în cauză, prin cererea de stăruință în executarea silită, creditoarea S.I.F.M. SA a solicitat încuviințarea executării silite, prin poprire, asupra sumelor datorate de SC R. SA și SC I. SA, ambele cu sediul în Brașov, județul Brașov către A.A.A.S. Coroborând dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc.

civ., potrivit cărora poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit cu cele ale art. 373 alin. (2) din cod care stipulează că instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea și având în vedere că sediul terților popriți indicați de creditoare se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Brașov, rezultă că aparține acestei instanțe competența soluționării cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 noiembrie 2014. Procesat de GGC - CL